3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canin, ~ă [At: KLOPȘTOCK, F. 152 / Pl: ~i, ~e / E: fr canin, lat caninus] 1 a Care aparține câinelui (1). 2 a Referitor la câine (1). 3 a Care provine de la câine. 4 a Specific câinelui (1). 5 sm Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. corectată

CANÍN, -Ă, canini, -e, adj., s. m. 1. Adj. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. S. m. Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. – Din fr. canin, lat. caninus.

CANÍN, -Ă, canini, -e, adj., s. m. 1. Adj. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. S. m. Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. – Din fr. canin, canine, lat. caninus.

CANÍN, -Ă, canini, -e,adj. 1. (în expr.) Dinte canin (și substantivat, m.) = dinte mai lung și ascuțit, așezat între dinții incisivi și măsele. V. colț (II 1). 2. De cîine, privitor la cîine, cîinesc. Rasă canină.

CANÍN, -Ă, canini, -e, adj. 1. (În expr.) Dinte canin (și substantivat, m.) fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și măsele. 2. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină.Fr. canin (lat. lit. caninus).

CANÍN, -Ă adj. 1. De câine, câinesc. 2. Dinte canin (și s.m.) = dinte ascuțit și lung, așezat între dinții incisivi și măsele. [< fr. canin, cf. lat. caninus – de câine].

CANÍN, -Ă I. adj. de câine. II. s. m. dinte ascuțit și lung, între incisivi și premolari. (< fr. canin, /II/ canine, lat. caninus)

CANÍN1 ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic câinilor; de câine. Rasă ~ă. /<lat. caninus, fr. canin

canin a. 1. ce ține de câine: specie canină; 2. ca la câine: dinți canini, dinți ascuțiți între cei incizivi și molari, câte doi de fiecare falcă.

*canín, -ă adj. (lat. caninus, cîne). De cîne, cînesc: rasa canină. Anat. Dințiĭ caninĭ, dințiĭ ascuțițĭ dintre ceĭ incizivĭ și molarĭ, doĭ sus și doĭ jos, foarte puternicĭ și dezvoltațĭ la animalele carnivore.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canín1 adj. m., pl. caníni; f. canínă, pl. caníne

canín (de câine) adj. m., pl. caníni; f. sg. canínă, pl. caníne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANÍN adj., s. 1. adj. (ZOOL.) (rar) câinesc. (Rasa ~.) 2. s. (ANAT.) colț.

CANIN adj., s. 1. adj. (ZOOL.) (rar) cîinesc. (Rasa ~.) 2. s. (ANAT.) colț.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Rosa canina L., « Măceș ». Specie care înflorește primăvara-vara. Flori de la roz la albe, odorante, grupate, cîte 1-3, diametru 5 cm, sepale penat-partite, după înflorire reflexe, ghimpi robuști. Stipele, de obicei, mai scurte decît pedunculii. Frunze cu foliole ovat-eliptice, pînă la 4 cm lungime, glabre sau, cel mult pe partea inferioară, puțin păroase. Arbust pînă la 3 m înălțime, cu ghimpi rigizi, lați la bază, recurbați la vîrf, cu tulpini, arcuite, lucioase, verzui. Fructe roșii, eliptice, pînă la 3 cm lungime.

Viola canina L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori violete-închis sau deschis, cu pinten alb sau galben, nemirositoare, 5 sepale persistente, ovat-lanceolate, ascuțite, 5 petale, 2 îndreptate în sus, 3 în jos, cea inferioară continuîndu-se în pinten, 5 stamine. Frunzele radicale lipsesc, cele caulinare lat-ovate, lung-pețiolate, pieloase, acute sau obtuze, glabre, cu stipele îngust-lanceolate, dentate sau franjurate. Capsulă obtuză. Plantă slab-pubescentă sau glabră, tulpină foliată.

Intrare: canin (adj.)
canin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canin
  • caninul
  • caninu‑
  • cani
  • canina
plural
  • canini
  • caninii
  • canine
  • caninele
genitiv-dativ singular
  • canin
  • caninului
  • canine
  • caninei
plural
  • canini
  • caninilor
  • canine
  • caninelor
vocativ singular
plural
Intrare: Rosa canina
compus
  • Rosa canina
Intrare: Viola canina
Viola canina  nomenclatura binară
compus
  • Viola canina
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canin (adj.)

  • 1. De câine, privitor la câine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: câinesc un exemplu
    exemple
    • Rasă canină.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: