9 definiții pentru caniție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANÍȚIE s. f. Albire totală sau parțială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities.

CANÍȚIE s. f. Albire totală sau parțială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities.

caniție sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: fr canide, lat canides] Albire totală sau parțială a părului.

CANÍȚIE s.f. Încărunțire a părului. [Gen. -iei. / < fr. canitie, cf. lat. canities – albeață].

CANÍȚIE s. f. încărunțire a părului. (< fr. canitie, lat. canities)

CANÍȚIE f. Încărunțire parțială sau totală a părului. [Art. caniția; G.-D. caniției; Sil. -ți-e] /<fr. canitie, lat. canities


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caníție (-ți-e) s. f., art. caníția (-ți-a), g.-d. caníții, art. caníției

caníție s. f. (sil. -ți-e), art. caníția (sil. -ți-a), g.-d. caníții, art. caníției


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANÍȚIE s. (BIOL.) căruntețe, cărunțeală, (rar) cărunție. (~ părului unei persoane.)

CANIȚIE s. (BIOL.) căruntețe, cărunțeală, (rar) cărunție. (~ părului unei persoane.)

Intrare: caniție
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caniție
  • caniția
plural
genitiv-dativ singular
  • caniții
  • caniției
plural
vocativ singular
plural

caniție

etimologie: