opțiuni
  • info

11 definiții pentru cărunțeală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRUNȚEALĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală.

CĂRUNȚEALĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală.

cărunțeală sf [At: DDRF / Pl: ~eli / E: cărunți + -eală] 1-3 Căruntețe (1-3). 4 (Reg; fig) Lucru greu.

CĂRUNȚEALĂ s. f. Căruntețe. Perii capului îi dăduseră în cărunțeală. SLAVICI, O. I 177.

CĂRUNȚEALĂ s. f. Căruntețe. – Din cărunți + suf. -eală.

cărunțeală f. fapta de a cărunți.

cărunțeálă f., pl. élĭ. Rezultatu cărunțiriĭ: pe la tîmple i se vedea cărunțeala.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărunțeală s. f., g.-d. art. cărunțelii

cărunțeală s. f., g.-d. art. cărunțelii

cărunțeală s. f., g.-d. art. cărunțelii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂRUNȚEALĂ s. v. caniție.

CĂRUNȚEALĂ s. (BIOL.) caniție, căruntețe, (rar) cărunție. (~ unei persoane.)

Intrare: cărunțeală
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărunțeală
  • cărunțeala
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cărunțeli
  • cărunțelii
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărunțealăsubstantiv feminin

  • 1. Caniție, căruntețe, cărunție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: caniție căruntețe cărunție
    • format_quote Perii capului îi dăduseră în cărunțeală. SLAVICI, O. I 177. DLRLC
etimologie:
  • Cărunți + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.