2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cándel sm [At: GRIGORIU-RIGO, M. P., ap. DA / E: ger Kandel(zucker)] Zahăr cristalizat în prisme transparente mari, obținut, prin cristalizarea lentă a zahărului, din siropuri saturate, cu puritate mare.

CÁNDEL s. n., adj. invar. 1. S. n. Zahăr în formă de cristale mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare. 2. Adj. invar. Care se referă la candel (1). Zahăr candel. – Din germ. Kandel[zucker].

CÁNDEL s. n. Zahăr cristalizat în prisme transparente mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare. – Din germ. Kandel[zucker].

CÁNDEL s. n. Zahăr cristalizat în prisme transparente.

CÁNDEL s. n. Zahăr cristalizat în prisme transparente. – Germ. Kandel[zucker].

CÁNDEL s.n. Zahăr cristalizat în prisme transparente. [< germ. Kandel(zucker)].

CÁNDEL s. n. zahăr cristalizat în prisme transparente. (< germ. Kandel/zucker/)

CÁNDEL n. Zahăr în cristale transparente. /<germ. Kandel[zucker]

candel n. zahăr cristalizat bun pentru tuse. [Nemț. KANDEL (ZUCKER)].

*cándel n. (germ. kandel- [zucker, zahăr], d. it. candito, cristalizat, vorbind de zahăr; fr. candi, candel, d. ar. qandi, zahăr de trestie; ngr. kándi [scris kánti]). Munt. Zahăr cristalizat (mold. zahar de gheață).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cándel (zahăr ~) adj. invar., s. n.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÁNDEL s. 1. (pop.) zahăr de gheață. (Suge o bucată de ~.) 2. candel negru = miambal.

CANDEL s. 1. (pop.) zahăr de gheață. (Suge o bucată de ~.) 2. candel negru = miambal.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cándel s. n. – Zahăr cristalizat în prisme mari. Germ. Kandel(zucker), din arab. qandi; cf. it. candito, sp. cande. Răspîndit prin comerț (Borcea 180).

Intrare: candel (adj.)
candel2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • candel
  • cande‑
Intrare: candel (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • candel
  • candelul
  • candelu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • candel
  • candelului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

candel (adj.)

  • 1. Care se referă la candel.
    surse: DEX '09 un exemplu
    exemple
    • Zahăr candel.
      surse: DEX '09

etimologie:

candel (s.n.)

  • 1. Zahăr în formă de cristale mari, obținut prin cristalizarea lentă a zahărului din siropuri saturate, cu puritate mare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: