3 intrări

Articole pe această temă:

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

cancán2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr cancan] 1 Dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, executat numai de femei. 2 Melodie după care se execută un cancan2 (1). 3 Melodia împreună cu dansul.

cancán1 sn [At: ALECSANDRI, T. 446 / Pl: ~uri / E: fr cancan] (Frm) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva Si: bârfă.

CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.

CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.

CANCÁN1, cancanuri, s. n. Vorbă răutăcioasă răspândită pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.

CANCÁN1, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.

CANCÁN, cancanuri, s. n. (Franțuzism; mai ales la pl.) Vorbe răutăcioase răspîndite pe seama cuiva. V. clevetire, bîrfeală. Ne încăpățînasem să rămînem cît mai departe de intrigile și de cancanurile cumetrelor. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 217. La a doua scrisoare răspund că știam tot cancanul de care ți-a vorbit Costică. CARAGIALE, O. VII 47.

CANCÁN, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva. – Fr. cancan.

cancán s. n., pl. cancánuri

CANCÁN s. (COR.) french-cancan.

CANCÁN s.n. 1. (De obicei la pl.) Vorbe răutăcioase spuse la adresa cuiva; bârfeală. 2. Dans excentric de cabaret, dansat numai de femei pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan. [Pl. -uri. / < fr. cancan, cf. lat. quanquam – cu toate că].

CANCÁN2 s. n. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare. (< fr. cancan)

CANCÁN1 s. n. vorbe răutăcioase la adresa cuiva; bârfă. (< fr. cancan)

CANCÁN2 ~uri n. Vorbe calomnioase spuse la adresa cuiva. /<fr. cancan

CANCÁN1 n. 1) Dans excentric de cabaret, executat numai de femei. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. cancan

cancan n. contradanț francez cu figuri necuviincioase (la balurile publice): am jucat și cancanul AL.

*cancán n., pl. e și urĭ (fr. cancan, discurs universitar, flecărire, bîrfire, d. lat. quamquam, „deși”, cuvînt cu care începeaŭ de multe orĭ discursurile universitare). Intrigĭ saŭ fapte scandaloase; se ține numaĭ de cancanurĭ. Un contradans francez scandalos: a juca cancanu.

french-cancan sn [At: DEX / P: frenci~ / Pl: ~uri / E: eg, fr french-cancan] Cancan2.

FRENCH-CANCAN s. n. Cancan2. [Pr.: frencĭ-cancán] – Cuv. fr.

FRENCH-CANCAN s. n. Cancan2. [Pr.: frencĭ-cancán] – Cuv. fr.

french-cancán (angl.) [ch pron. c] s. n., art. french-cancánul

FRENCH-CANCÁN s. v. cancan.

arată toate definițiile

Intrare: cancan (bârfă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancan
  • cancanul
  • cancanu‑
plural
  • cancanuri
  • cancanurile
genitiv-dativ singular
  • cancan
  • cancanului
plural
  • cancanuri
  • cancanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cancan (dans)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancan
  • cancanul
  • cancanu‑
plural
  • cancanuri
  • cancanurile
genitiv-dativ singular
  • cancan
  • cancanului
plural
  • cancanuri
  • cancanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: french-cancan
  • pronunție: frenč-cancán
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • french-cancan
  • french-cancanul
  • french-cancanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • french-cancan
  • french-cancanului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancan
  • cancanul
  • cancanu‑
plural
  • cancanuri
  • cancanurile
genitiv-dativ singular
  • cancan
  • cancanului
plural
  • cancanuri
  • cancanurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cancan (bârfă)

  • 1. Vorbă răutăcioasă răspândită pe seama cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bârfeală 2 exemple
    exemple
    • Ne încăpățînasem să rămînem cît mai departe de intrigile și de cancanurile cumetrelor. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 217.
      surse: DLRLC
    • La a doua scrisoare răspund că știam tot cancanul de care ți-a vorbit Costică. CARAGIALE, O. VII 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

cancan (dans)

  • 1. Numele unui dans excentric de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a secolului XIX, executat numai de femei.
    surse: DEX '09 DN sinonime: french-cancan
  • 2. Melodie (bazată pe ritmul cadrilului) după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DN NODEX

etimologie:

french-cancan cancan

etimologie: