2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANCÁN1, cancanuri, s. n. Vorbă răutăcioasă răspândită pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.

CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.

CANCÁN2, cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan.

cancán2 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: fr cancan] 1 Dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, executat numai de femei. 2 Melodie după care se execută un cancan2 (1). 3 Melodia împreună cu dansul.

cancán1 sn [At: ALECSANDRI, T. 446 / Pl: ~uri / E: fr cancan] (Frm) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva Si: bârfă.

CANCÁN1, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva; bârfeală. – Din fr. cancan.

CANCÁN, cancanuri, s. n. (Franțuzism; mai ales la pl.) Vorbe răutăcioase răspîndite pe seama cuiva. V. clevetire, bîrfeală. Ne încăpățînasem să rămînem cît mai departe de intrigile și de cancanurile cumetrelor. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 217. La a doua scrisoare răspund că știam tot cancanul de care ți-a vorbit Costică. CARAGIALE, O. VII 47.

CANCÁN, cancanuri, s. n. (Franțuzism) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva. – Fr. cancan.

CANCÁN s.n. 1. (De obicei la pl.) Vorbe răutăcioase spuse la adresa cuiva; bârfeală. 2. Dans excentric de cabaret, dansat numai de femei pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan. [Pl. -uri. / < fr. cancan, cf. lat. quanquam – cu toate că].

CANCÁN1 s. n. vorbe răutăcioase la adresa cuiva; bârfă. (< fr. cancan)

CANCÁN2 s. n. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare. (< fr. cancan)

CANCÁN2 ~uri n. Vorbe calomnioase spuse la adresa cuiva. /<fr. cancan

CANCÁN1 n. 1) Dans excentric de cabaret, executat numai de femei. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. cancan

cancan n. contradanț francez cu figuri necuviincioase (la balurile publice): am jucat și cancanul AL.

*cancán n., pl. e și urĭ (fr. cancan, discurs universitar, flecărire, bîrfire, d. lat. quamquam, „deși”, cuvînt cu care începeaŭ de multe orĭ discursurile universitare). Intrigĭ saŭ fapte scandaloase; se ține numaĭ de cancanurĭ. Un contradans francez scandalos: a juca cancanu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cancán (bârfă, dans) s. n., pl. cancánuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANCÁN s. (COR.) french-cancan.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cancan (cuv. fr.), dans de salon, apărut pe la 1830, executat fantezist, cu aruncări în sus ale picioarelor, practicat cu precădere în cabaretele pariziene; în spectacolele de operetă* se numește french-c.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cancan, cancanuri s. n. 1. scandal, bârfă. 2. petrecere, orgie.

Intrare: cancan (bârfă)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancan
  • cancanul
  • cancanu‑
plural
  • cancanuri
  • cancanurile
genitiv-dativ singular
  • cancan
  • cancanului
plural
  • cancanuri
  • cancanurilor
vocativ singular
plural
Intrare: cancan (dans)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cancan
  • cancanul
  • cancanu‑
plural
  • cancanuri
  • cancanurile
genitiv-dativ singular
  • cancan
  • cancanului
plural
  • cancanuri
  • cancanurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cancan (bârfă)

  • 1. Vorbă răutăcioasă răspândită pe seama cuiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bârfeală attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ne încăpățînasem să rămînem cît mai departe de intrigile și de cancanurile cumetrelor. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 217.
      surse: DLRLC
    • La a doua scrisoare răspund că știam tot cancanul de care ți-a vorbit Costică. CARAGIALE, O. VII 47.
      surse: DLRLC

etimologie:

cancan (dans)

  • 1. Numele unui dans excentric de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a secolului XIX, executat numai de femei.
    surse: DEX '09 DN sinonime: french-cancan
    • 1.1. Melodie (bazată pe ritmul cadrilului) după care se execută acest dans.
      surse: DEX '09 DN NODEX

etimologie: