cancan¹ sn [At: ALECSANDRI, T. 446 / Pl: ~uri / E: fr cancan] (Frm) Vorbe răutăcioase răspândite pe seama cuiva Si: bârfă.

cancan² sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: fr cancan] 1 Dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, executat numai de femei. 2 Melodie după care se execută un cancan² (1). 3 Melodia împreună cu dansul.

*CANCAN (pl. -anuri) sn. 1 Vorbe răutăcioase răspîndite pe seama cuiva ¶ 2 Un fel de cadril cu figuri cam necuviincioase: o să joace ~ franțuzește, numai în trico I. -GH. [fr.].

CANCAN s.n. 1. (De obicei la pl.) Vorbe răutăcioase spuse la adresa cuiva; bîrfeală. 2. Dans excentric de cabaret, dansat numai de femei pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan. [Pl. -uri. / < fr. cancan, cf. lat. quanquam – cu toate că].

CANCAN² s. n. dans excentric francez de cabaret, executat numai de femei, pe o melodie bazată pe ritmul cadrilului; french-cancan; melodia corespunzătoare. (< fr. cancan)

CANCAN¹ n. 1) Dans excentric de cabaret, executat numai de femei. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. cancan

cancan n. contradanț francez cu figuri necuviincioase (la balurile publice): am jucat și cancanul AL.

*cancán n., pl. e și urĭ (fr. cancan, discurs universitar, flecărire, bîrfire, d. lat. quamquam, „deși”, cuvînt cu care începeaŭ de multe orĭ discursurile universitare). Intrigĭ saŭ fapte scandaloase; se ține numaĭ de cancanurĭ. Un contradans francez scandalos: a juca cancanu.

cancan (bârfă; dans) s. n., pl. cancanuri

cancan s. n., pl. cancanuri

cancan (bârfă, dans) s. n., pl. cancanuri

cancan (cuv. fr.), dans de salon, apărut pe la 1830, executat fantezist, cu aruncări în sus ale picioarelor, practicat cu precădere în cabaretele pariziene; în spectacolele de operetă* se numește french-c.

CANCAN s. (COR.) french-cancan.