13 definiții pentru canava


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canavá sf [At: ODOBESCU, S. I, 482 / V: ~nevá / Pl: ~le / E: fr canevas] Pânză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie.

CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, cu ochiuri în formă de pătrățele regulate, folosită pentru broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.

CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară din fire groase de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Din bg. kanava. Cf. fr. canevas.

CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură de fire speciale, tari și duble, formînd o împletitură de pătrate regulate, care se aplică pe o pînză pentru a servi la executarea unei broderii (îndepărtîndu-se apoi ușor) sau pe care se brodează direct. Un «abat-jour» cusut pe canava. CARAGIALE, O. I 89.

CANAVÁ, canavale, s. f. Țesătură rară de fire de bumbac, tari și duble, formând o împletitură de pătrate regulate și servind la executarea unei broderii. – Fr. canevas.

CANAVÁ s.f. Pânză foarte rară și tare, folosită la broderie și la tapiserie. [< fr. canavas, cf. it. canavaccio – pânză de cânepă].

CANAVÁ ~le f. 1) Țesătură de bumbac rară și tare, cu pătrățele regulate, pe care se brodează. 2) fig. Planul schițat al unei lucrări literare. [Art. canavaua; G.-D. canavalei] /<bulg. kanava, fr. canevas

canava f. 1. pânză groasă și foarte deschisă, cu găurile pătrate, pentru tapițerie și broderie; 2. fig. planul sau schița unei opere (= fr. canevas).

canavá f. (fr. canevas, d. it. canavaccio și cane-, care vine d. cánava și cánapa, cînepă; bg. kanava, turc. kanaveča, ngr. kannavátson. V. canavață, canafas, canap). Vest. Un fel de pînză groasă cu firele rare întrebuințată la făcut covoare și la brodat. (P. brodat se face și din carton găurit). V. canva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canavá (urzeală, țesătură) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále, art. canaválele

canavá (urzeală, țesătură pe care se brodează) s. f., art. canaváua, g.-d. art. canaválei; pl. canavále


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

canavá (canavále), s. f. – Țesătură groasă servind la brodat. – Var. canafas, s. n. Mr. cănavă. Fr. canevas. Var. din germ. Kannefass, care provine tot din fr. Altă formă (înv.) a aceluiași cuvînt este canavață, s. f. cu multe var. (din it. canevaccio, cf. ngr. ϰανναβάτσον, pol. kanawac).

Intrare: canava
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canava
  • canavaua
plural
  • canavale
  • canavalele
genitiv-dativ singular
  • canavale
  • canavalei
plural
  • canavale
  • canavalelor
vocativ singular
plural

canava

  • 1. Țesătură rară din fire groase de bumbac, cu ochiuri în formă de pătrățele regulate, folosită pentru broderii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Un «abat-jour» cusut pe canava. CARAGIALE, O. I 89.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Planul schițat al unei lucrări literare.
    surse: NODEX

etimologie: