14 definiții pentru canapea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canapea sf [At: (a. 1792) IORGA, S. D. VIII, 23 / V: (Trs) ~peu sn, ~pei sn / Pl: ~ele / E: ngr ϰαναπές] Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori, capitonată) pe care se stă și pe care se poate dormi.

CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se stă și se poate dormi. – Din ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee.

CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. – Din ngr. kanapés. Cf. fr. canapé, germ. Kanapee.

CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele. V. sofa. Îl culcă pe Constandin pe o canapea îmbrăcată cu mușama cafenie. DUMITRIU, N. 237. De-a lungul pereților erau canapele lungi, înguste și în dreptul lor mesele puse cap la cap. CAMIL PETRESCU, N. 33. ◊ (Poetic) Ajungînd la capătul aleii, ne-am pus pe o canapea de brazde. NEGRUZZI, S. I 45.

CANAPEÁ, canapele, s. f. Mobilă (cu spătar și cu brațe, uneori capitonată) pe care se șade și pe care se poate dormi. – Fr. canapé.

CANAPEÁ s.f. 1. Divan îngust, îmbrăcat în stofă sau în piele, care are de obicei un spătar și brațe; sofa. 2. Felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc. [< fr. canapé, cf. germ. Kanapee].[1]

  1. La sensul 2 este vorba de tartina numită canapé, tradusă greșit prin canapea... — raduborza

CANAPÉA s. f. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam etc. (< fr. canapé)

CANAPEÁ ~éle f. Mobilă în formă de pat lung, cu spătar și cu brațe, de obicei capitonate, pe care se poate ședea sau dormi. [Art. canapeaua; G.-D. canapelei; Sil. -na-pea] /<fr. canapé, germ. Kanapee, ngr. kanapés

canapeà f. scaun lung cu spate: divan, sofa.

*canapeá f., pl. ele (fr. canapé, d. lat. conopéum, vgr. konopeîon, polog de țînțarĭ, d. kónops, țînțar; ngr. kánapés. Sofa, scaun lat și moale pe care pot ședea maĭ mulțĭ inșĭ alăturĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canapeá s. f., art. canapeáua, g.-d. art. canapélei; pl. canapéle, art. canapélele

canapeá s. f., art. canapeáua, g.-d. art. canapélei; pl. canapéle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

canapéa (canapéle), s. f. – Sofa. – Var. (Mold.) canape.Mr. canape. It., fr. canapé (sec. XIX), cf. ngr. ϰαναπές, tc. kanape.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CANAPEÁ s.f. Felie de pâine fără coajă, de grosime și formă variabile (pătrată, rotundă, triunghiulară), unsă de obicei cu unt, apoi garnisită divers; poate fi servită rece, pâinea fiind prăjită sau nu în prealabil, sau caldă, gratinată după ce a fost garnisită; fr. canapé; germ. Canapé.[1]

  1. Este vorba de tartina numită canapé, tradusă greșit prin canapea... — raduborza
Intrare: canapea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canapea
  • canapeaua
plural
  • canapele
  • canapelele
genitiv-dativ singular
  • canapele
  • canapelei
plural
  • canapele
  • canapelelor
vocativ singular
plural