13 definiții pentru canalie

canalie sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 446 / P: ~li-e / Pl: ~ii / E: it canaglio] Om ticălos.

CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – Din it. canaglia.

CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – Din it. canaglia.

CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvîrșește o faptă josnică, condamnabilă; mișel, infam, netrebnic, ticălos. Vreau să văd dacă ești numai canalie, sau și prost. CAMIL PETRESCU, T. II 566. Canalie nerușinată! Nu știu ce mă ține să nu-ți zdrobesc capul. CARAGIALE, O. I 137. – Pronunțat: -li-e.

CANÁLIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – It. canaglia.

canálie (-li-e) s. f., art. canália (-li-a), g.-d. art. canáliei; pl. canálii, art. canáliile (-li-i-)

CANÁLIE s. hahaleră, pramatie, pușlama, secătură.

CANÁLIE s.f. Netrebnic, mișel, ticălos. [Gen. -iei. / cf. it. canaglia, fr. canaille].

CANÁLIE s. f. netrebnic, mișel, ticălos. (< it. canaglia, fr. canaille)

CANÁLIE ~i f. Persoană care săvârșește fapte reprobabile; mișel. [Art. canalia; G.-D. canaliei; Sil. -li-e] /<it. canaglia

canalie f. 1. gloată: în aplauzele grele ale canaliei de uliți EM.; 2. om de rând, nemernic.

*canálie f. (fr. canaille, d. it. canaglia, haĭtă de cînĭ, d. cane, cîne). Plebe, gloată de ghĭorlanĭ. Om răŭ, om mișel.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

canálie s. f. (sil. -li-e), art. canália (sil. -li-a), g.-d. art. canáliei; pl. canálii, art. canáliile (sil. -li-i-)

CANALIE s. hahaleră, pramatie, pușlama, secătură.

Intrare: canalie
  • silabație: -li-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canalie
  • canalia
plural
  • canalii
  • canaliile
genitiv-dativ singular
  • canalii
  • canaliei
plural
  • canalii
  • canaliilor
vocativ singular
plural