2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

campare sf [At: DA / Pl: ~pări / E: campa] (Rar) 1-4 Campament (1-4).

CAMPÁRE s.f. Faptul de a campa; camping. [< campa].

campa vi [At: STAMATI D. / Pzi: ~pez / E: fr camper] (Rar; despre militari sau turiști) A locui un timp în corturi Si: a bivuaca, a câmpi (1-2), a tăbărî.

CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Rar; despre militari sau turiști) A sta un timp în corturi. – Din fr. camper.

CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Rar; despre militari sau turiști) A sta un timp în corturi. – Din fr. camper.

CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A se stabili pe un cîmp, în corturi, pentru un popas mai lung.

CAMPÁ, campez, vb. I. Intranz. (Despre unități militare) A poposi pe un câmp, în corturi. – Fr. camper.

CAMPÁ vb. I. intr. (Despre unități militare; despre turiști) A sta o perioadă de timp în corturi pe un câmp, într-o pădure etc. [< fr. camper].

CAMPÁ vb. I. intr. (despre unități militare sau turiști) a se instala provizoriu în campament. II. refl. (fig.) a se ține într-o atitudine mândră, provocatoare. (< fr. comper)

A CAMPÁ pers. 3 se ~eáză intranz. rar (despre unități militare, turiști) A se stabili într-un campament. /<fr. camper

*campéz v. intr. (fr. camper, d. camp, tabără, care vine d. it. campo, cîmp, tabără). Tăbărăsc, bivuachez. V. tr. Așez în bivuac.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

campáre s. f., pl. campări

campá (a ~) vb., ind. prez. 3 campeáză

campá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. campeáză


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

campá (campéz, campát), vb. – A sta un timp în corturi (despre militari, turiști). Fr. camper.Der. (din fr.) campament, s. n.; campanie, s. f., aceasta din urmă, după Sanzewitsch 198, din rus. kampanija.

Intrare: campare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • campare
  • camparea
plural
  • campări
  • campările
genitiv-dativ singular
  • campări
  • campării
plural
  • campări
  • campărilor
vocativ singular
plural
Intrare: campa
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • campa
  • campare
  • campat
  • campatu‑
  • campând
  • campându‑
singular plural
  • campea
  • campați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • campez
(să)
  • campez
  • campam
  • campai
  • campasem
a II-a (tu)
  • campezi
(să)
  • campezi
  • campai
  • campași
  • campaseși
a III-a (el, ea)
  • campea
(să)
  • campeze
  • campa
  • campă
  • campase
plural I (noi)
  • campăm
(să)
  • campăm
  • campam
  • camparăm
  • campaserăm
  • campasem
a II-a (voi)
  • campați
(să)
  • campați
  • campați
  • camparăți
  • campaserăți
  • campaseți
a III-a (ei, ele)
  • campea
(să)
  • campeze
  • campau
  • campa
  • campaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

campare

  • 1. Faptul de a campa.
    surse: DN sinonime: camping

etimologie:

  • campa
    surse: DN

campa

  • 1. rar (Despre militari sau turiști) A sta un timp în corturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. reflexiv figurat A se ține într-o atitudine mândră, provocatoare.
    surse: MDN '00

etimologie: