campanílă sf [At: DEX² / Pl: ~le / E: it campanile] 1 Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene în secolele XI-XVI). 2 Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc.

CAMPANÍLĂ, campanile, s. f. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei, caracteristică arhitecturii italiene dintre secolele al XI-lea – al XVI-lea. – It. campanile.

CAMPANÍLĂ s.f. 1. Clopotniță construită de obicei separat de biserică și întâlnită mai ales în Italia. 2. Lanternă (3) [în DN]^[1] mică, așezată deasupra unui dom ca decorație. [< it., fr. campanile]. corectată

CAMPANÍLĂ s. f. 1. clopotniță (turn înalt) construită separat de biserică, în Italia. 2. lanternă (2) mică, deasupra unui dom, ca decorație. (< it., fr. campanile)

campanélla s. f. (greșit pentru campanile) ◊ „Proiectul ansamblului [bisericii greco-catolice de la Cluj] cuprinde: biserica-sanctuar [...], o clopotniță (o campanella italiană), centrul de formare spirituală a familiei.” R.l. 24 VII 93 p. 2 (din it. campanella; DN3; în citat se face confuzia între campanella „clopoțel” și campanile „clopotniță”)

campanílă (clopotniță) s. f., g.-d. art. campanílei; pl. campaníle

campanílă s. f., g.-d. art. campanílei; pl. campaníle