CAMPANILĂ, campanile, s. f. 1. Clopotniță în formă de turn înalt, construită lângă o biserică sau chiar deasupra ei (caracteristică arhitecturii italiene din sec. XI-XVI). 2. Turnuleț situat în partea superioară a unui edificiu, în care se află un clopot, un orologiu etc. – Din it. campanile.