camizol sn [At: LET. III, 233/2 / V: ~mz~, ~on / Pl: ~e / E: fr camisole] (Înv) 1 Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile. 2 (Îf ~ mz~) Haină de casă bărbătească Cf: cămașă (2) de noapte, halat.

*CAMIZOL (pl. -oale), pop. CAMIZON (pl. -oane) sn. 👕 Hăinuță scurtă și cu mîneci, ce poartă femeile în casă (🖼 789) [fr.].

CAMIZOL, camizole, s. n. (Învechit) îmbrăcăminte scurtă, cu mîneci, făcută din stofă, lînă, pînză etc., pe care o purtau femeile în casă. A trecut pe la mine domnul Vacamar, a continuat țîțaca Leona, îndepărtînd delicat fărîmăturile de pe piepții camizolului dumnisale alb. SADOVEANU, N. F. 138. Frusina se pieptăna cu părul sus se îmbrăca în camizole și în fuste scrobite. GALACTION, O. I 133.

CAMIZOL, camizole, s. n. (Înv.) Haină de casă scurtă, cu mîneci, pe care o purtau femeile. – Fr. camisole.

CAMIZOL s.n. (Franțuzism) Îmbrăcăminte scurtă, cu mîneci, purtată de femei în casă. [< fr. camisole].

CAMIZOL ~e n. înv. Îmbrăcăminte scurtă, cu mâneci, purtată de femei prin casă. /<fr. camisole

camizol n. 1. haină femeiască scurtă și cu mâneci, ce se poartă peste cămașă; camizol de forță, haină de pânză foarte trainică spre a împiedeca pe nebunii furioși de a face rău; 2. numele muntenesc al scurtecuței sau ciupagului.

camizon sn vz camizol

camzol sf vz camizol

*camizólă f., pl. e, și -ól n., pl. oale (fr. camisole, d. ven. camisiola, it. camicióla, cămășuță; ngr. kamizóla; rus. kamzól; germ. kamisol). Matineŭ, capoțel, o haĭnă femeĭască de pînză care acopere bustu și șoldurile și care se poartă pin casă. – Vulg. camizón, pl. oane.

camizol (înv.) s. n., pl. camizole

camizol (înv.) s. n., pl. camizole

camizol s. n., pl. camizole

camizol, -zoale.

CAMIZOL s. v. scurteicuță.

camizol s. v. SCURTEICUȚĂ.