cámă¹ sf [At: DA ms / Pl: ~me / E: fr kama] (Reg) Pumnal mare.

cámă² sf [At: DEX² / Pl: ~me / E: fr came] 1-2 Proeminență sau șanț pe suprafața unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea.

CÁMĂ, came, s. f. Proeminență pe fața unui obiect cilindric care determină deplasarea altui obiect. – Din fr. came.

CÁMĂ, came, s. f. Proeminență sau șanț pe suprafața unui disc sau a unui cilindru, care asigură deplasarea periodică a unei tije sprijinite pe ea. – Din fr. came.

CÁMĂ, came, s. f. Proeminență pe suprafața unui obiect cilindric, care asigură o deplasarea rectilinie altui obiect cu care este angrenat. – Fr. came.

CÁMĂ s.f. Proeminență pe un ax care servește spre a ridica, pentru o anumită fracțiune din perioada de mișcare a axului, o pârghie ce se sprijină de ea. [< germ. Kamm, fr. came].

CÁMĂ s. f. proeminență pe un ax servind spre a ridica, pentru o anumită fracțiune din perioada de mișcare a axului, o tijă. (< fr. came)

CÁMĂ ~e f. Proeminență pe suprafața unui ax sau a unui disc care servește la deplasarea periodică a unui organ. /<fr. came

cámă f., pl. e (turc. kama). Dun. de jos. Pumnal mare.

cámă s. f., g.-d. art. cámei; pl. cáme

cámă s. f., g.-d. art. cámei; pl. cáme

CAME- (CHAME-) „aproape de pămînt, scund”. ◊ gr. khamai „pe jos, care se tîrăște” > fr. chamé-, engl. id. it., came- > rom. came- și chame-. □ ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante perene scunde, lemnoase sau erbacee, cu muguri de regenerare situați aproape de suprafața solului, pe tulpini persistente; ~cran (v. -cran), adj., cu craniul nedezvoltat; ~prosop (v. -prosop), adj., cu fața scundă și lată; ~rin (v. -rin), adj., (despre oameni) cu nasul lat; ~som (v. -som), adj., (despre indivizi) mic de statură.

CHAME-, v. CAME-.

CÁMĂ (< fr.) s. f. (TEHN.) Element al unui mecanism cu profil determinat de o curbă plană sau spațială, care servește la transmiterea mișcării unui organ urmăritor (tachet), cu care formează un cuplu cinematic.