camaraderie sf [At: IOSIF, P. 69 / Pl: ~ii / E: fr camaraderie] Legătură prietenească Si: colegialitate.

CAMARADERIE, camaraderii, s. f. Legătură prietenească între camarazi; colegialitate. Intre Patrocle și fetiță e o camaraderie veche și strînsă ca între ființe care se înțeleg și au năcazuri la fel. IBRĂILEANU, S. 8. Dar, totodată, amîndoi Și-au amintit și de Măria; Scurt, țanțoși s-au lăsat de braț: E ruptă camaraderia. IOSIF, V. 32.

CAMARADERIE, camaraderii, s. f. Legătură prietenească, colegialitate – Fr. camaraderie.

CAMARADERIE s.f. Legătură prietenească; colegialitate. [Gen. -iei. / < fr. camaraderie].

CAMARADERIE s. f. legătură prietenească; colegialitate. (< fr. camaraderie)

CAMARADERIE ~i f. rar Sentiment, de obicei durabil, specific relațiilor dintre camarazi. [Art. camaraderia; G.-D. camaraderiei; Sil. -ri-e] /<fr. camaraderie

camaraderie f. unire sau familiaritate între camarazi.

*camaraderíe f. (fr. camaraderie). Colegialitate (maĭ ales în armată).

camaraderie s. f., art. camaraderia, g.-d. art. camaraderiei; pl. camaraderii, art. camaraderiile (desp. -ri-i-)

camaraderie s. f., art. camaraderia, g.-d. art. camaraderiei; pl. camaraderii, art. camaraderiile

camaraderie s. f., art. camaraderia, g.-d. art. camaraderiei; pl. camaraderii, art. camaraderiile

camaraderie.

CAMARADERIE s. v. colegialitate.

CAMARADERIE s. colegialitate. (Relații de ~.)