calvini vtrf [At: IORGA, L. R. 143 / Pzi: ~nesc / E: calvin] 1-2 A (se) calviniza.

*CALVINI (-inesc) vb. tr. ⛪ A face să adopte doctrina calvinească: popii Calvinilor umblau cu șoșele cu momele să le calvinească ISP. [Calvin].

calvin, ~ă [At: IORGA, L. I, 414 / Pl: ~i, ~e / E: Calvin] 1 a Care aparține calvinismului (1) Si: calvinesc (1), calvinist (1). 2 a Referitor la calvinism (1) Si: calvinesc (2), calvinist (2). 3 a Care provine de la calvinism (1) Si: calvinesc (3), calvinist (3). 4 a Specific calvinismului (1) Si: calvinesc (4), calvinist (4). 5 smf Adept al calvinismului (1) Si: calvinist (5).

*CALVIN I. adj. Calvinesc. II. sm., CALVINĂ (pl. -ne) sf. Calvinist(ă) [npr. Calvinus].

CALVIN, -Ă, calvini, -e, adj. 1. Care ține de calvinism. Influența propagandei calvine. ◊ (Substantivat) Adept al calvinismului. 2. Fig. (Popular) Tiran, rău, hain. Ian, mai bine, dă-mi un fum de țigară... – Ți-aș da, că nu-s calvin la inimă. CAMILAR, N. I 363.

CALVIN, -Ă, calvini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține calvinismului, privitor la calvinism. 2. S. m. și f. Adept al calvinismului. – Din Calvin (nume propriu).

CALVIN, -Ă adj. Care aparține calvinismului; privitor la calvinism. // s.m. și f. Adept al calvinismului. [< Jean Calvin – propagator al Reformei în Franța și Elveția].

CALVIN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al calvinismului; calvinist. (< /Jean/Calvin)

CALVIN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Adept al calvinismului. /Din Calvin n. pr.

CALVIN¹ ~ă (~i, ~e) Care ține de calvinism; propriu calvinismului. /Din Calvin n. pr.

*calvín, -ă s. (d. numele sectaruluĭ Calvin). Calvinist, adept al luĭ Calvin. Adj. Calvinesc.

calvin adj. m., s. m., pl. calvini; adj. f., s. f. calvină, pl. calvine

calvin adj. m., s. m., pl. calvini; adj. f., s. f. calvină, pl. calvine

calvin adj. m., s. m., pl. calvini; f. sg. calvină, pl. calvine

calvin (calvină), adj. – Calvinist. De la Calvin. Atestări din sec. XVII, dar probabil aparține sec. anterior. – Der. calvinesc, adj. (calvinist); calvini, vb. (a converti la calvinism); calvinism, s. n.; calvinist, s. m.

CALVINI, com. în jud. Buzău, pe Bîsca Chiojdului; 4.361 loc. (1991). Centru pomicol. Biserică (sec. 18), cu ansamblu de fresce (în satul Bîscenii de Jos).

CALVINI vb. v. calviniza.

calvini vb. v. CALVINIZA.

CALVIN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)

CALVIN adj., s. (BIS.) 1. adj. calvinesc, calvinist, reformat. (Biserica ~; cultul ~.) 2. s. calvinist, reformat. (~ii s-au desprins din catolicism.)

calvini, calvinesc, v.r. A se converti la calvinism; a se calviniza: „Comune întregi de naționalitate curat românească începuseră a se calvini” (Koman, 1937: 47). – Din calvin „adept al calvinismului” (< n. pers. Calvin / Jean Calvin, sec. XVI, reformator religios francez; a pus bazele cultului creștin reformat).