2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALMÁT, -Ă, calmați, -te, adj. (Despre oameni) Care s-a liniștit, relaxat, destins. – V. calma.

CALMÁT, -Ă, calmați, -te, adj. (Despre oameni) Care s-a liniștit, relaxat, destins. – V. calma.

calmát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: calma] (Rar) Liniștire.

calmat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: calma] (D. oameni) Care s-a liniștit.

CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Din fr. calmer.

CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Din fr. calmer.

calma vtr [At: DA / Pzi: ~mez / E: fr calmer] 1-2 A (se) liniști.

CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. A se liniști, a se potoli, a se astîmpăra. ◊ Tranz. Compresele cu apă rece i-au calmat durerea de cap.

CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli. – Fr. calmer.

CALMÁ vb. I. tr., refl. A (se) liniști, a (se) potoli; a (se) astâmpăra. [Cf. fr. calmer, it. calmare].

CALMÁ vb. tr., refl. a (se) liniști, a (se) potoli. (< fr. calme)

A CALMÁ ~éz tranz. A face să se calmeze. /<fr. calmer

A SE CALMÁ mă ~éz intranz. A deveni calm; a ajunge în stare de liniște; a se liniști; a se potoli; a se astâmpăra; a se alina. /<fr. calmer

*calméz v. tr. (fr. calmer, d. it. calmare). Potolesc, alin, liniștesc: a calma marea, durerea, sufletu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calmá (a ~) vb., ind. prez. 3 calmeáză

calmá vb., ind. prez. 1 sg. calméz, 3 sg. și pl. calmeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALMÁT adj. 1. domolit, îmblânzit, îmbunat, împăcat, liniștit, potolit. (Om ~ după o enervare.) 2. v. calm. 3. v. atenuat.

CALMAT adj. 1. domolit, îmblînzit, îmbunat, împăcat, liniștit, potolit. (Om ~ după o enervare.) 2. calm, domolit, liniștit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (Atitudine ~.) 3. atenuat, diminuat, domolit, liniștit, potolit, redus. (Durere ~.)

CALMÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmânia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 4. a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 5. v. liniști. 6. v. atenua.

CALMA vb. 1. a (se) astîmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, (pop.) a (se) molcomi, a (se) stîmpăra, (înv. și reg.) a (se) prinde, (înv.) a (se) așeza, (fig.) a (se) stinge. (Și-a ~ setea.) 2. a (se) alina, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. si pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (I-a ~ durerea.) 3. a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 4. a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) stăpîni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 5. a se domoli, a se liniști, a se potoli, (fig.) a se destinde. (Atmosfera din casă s-a mai ~.) 6. a (se) atenua, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) pondera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)

arată toate definițiile

Intrare: calmat
calmat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calmat
  • calmatul
  • calmatu‑
  • calma
  • calmata
plural
  • calmați
  • calmații
  • calmate
  • calmatele
genitiv-dativ singular
  • calmat
  • calmatului
  • calmate
  • calmatei
plural
  • calmați
  • calmaților
  • calmate
  • calmatelor
vocativ singular
plural
Intrare: calma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calma
  • calmare
  • calmat
  • calmatu‑
  • calmând
  • calmându‑
singular plural
  • calmea
  • calmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calmez
(să)
  • calmez
  • calmam
  • calmai
  • calmasem
a II-a (tu)
  • calmezi
(să)
  • calmezi
  • calmai
  • calmași
  • calmaseși
a III-a (el, ea)
  • calmea
(să)
  • calmeze
  • calma
  • calmă
  • calmase
plural I (noi)
  • calmăm
(să)
  • calmăm
  • calmam
  • calmarăm
  • calmaserăm
  • calmasem
a II-a (voi)
  • calmați
(să)
  • calmați
  • calmați
  • calmarăți
  • calmaserăți
  • calmaseți
a III-a (ei, ele)
  • calmea
(să)
  • calmeze
  • calmau
  • calma
  • calmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calmat

etimologie:

  • vezi calma
    surse: DEX '98 DEX '09

calma

etimologie: