CALCOGRAFIA vb. I. tr. A reproduce prin calcografie. [Pron. -fi-a, p. i.,3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. chalcographier].

CALCOGRAFIA vb. tr. a reproduce prin calcografie. (< fr. chalcographier)

CALCOGRAFIE s. f. 1. Cel mai vechi procedeu de tipărire cu forme pe a căror suprafață netedă este gravată imaginea propriu-zisă; tipar adânc. 2. Metodă microscopică de studiu a unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere opace cu ajutorul luminii reflectate. – Din fr. chalcographie.

calcografie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr calcographie] 1 Procedeu de reproducere grafică prin tipar a unor imagini gravate pe clișee de zinc săpate în adâncime Si: tipar adânc. 2 Metodă microscopică de studiu a unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere opace cu ajutorul luminii.

*CALCOGRAFIE sf. 📰 Gravură pe plăci de aramă [fr.].

CALCOGRAFIE s. f. 1. Procedeu de reproducere grafică prin tipar a unor imagini gravate pe clișee de zinc săpate în adâncime; tipar adânc. 2. Metodă microscopică de studiu a unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere opace cu ajutorul luminii reflectate. – Din fr. chalcographie.

CALCOGRAFIE s. f. Sistem de reproducere grafică a originalelor liniare cu ajutorul unor clișee de metal gravate, la care suprafața care imprimă se găsește sub suprafața plăcii sau a cilindrului metalic.

CALCOGRAFIE s. f. Sistem de reproducere grafică a originalelor cu ajutorul unor clișee de metal gravate în adîncime, a căror parte care imprimă se găsește sub suprafața plăcii sau a cilindrului metalic; tipar adînc. – Fr. chalcographie.

CALCOGRAFIE s.f. 1. Procedeu de reproducere a desenelor cu ajutorul unor clișee metalice gravate după conturul originalului; tipar înalt, tifdruc. 2. Metodă microscopică de studiu al unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere, opace, cu ajutorul luminii reflectate. [Gen. -iei. / < fr. chalcographie].

CALCOGRAFIE s. f. 1. procedeu de reproducere a desenelor cu clișee metalice gravate după conturul originalului; tipar înalt, tifdruc. 2. metodă microscopică de studiu al unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere, opace, cu ajutorul luminii reflectate. (< fr. chalcographie)

CALCOGRAFIE f. Procedeu de reproducere grafică a unor imagini cu ajutorul clișeelor gravate în adâncime; tipar adânc. [Art. calcografia; G.-D. calcografiei; Sil. -fi-e] /<fr. chalcographie

calcografia vb., ind. prez. 1 sg. calcografiez, 3 sg. și pl. calcografiază

calcografie (desp. -co-gra-) s. f., art. calcografia, g.-d. calcografii, art. calcografiei

calcografie (-co-gra-) s. f., art. calcografia, g.-d. calcografii, art. calcografiei

calcografie s. f. (sil. -gra-), art. calcografia, g.-d. calcografii, art. calcografiei

calcografie

CALCO- „aramă, fier, metal, sulf”. ◊ gr. khalkos „aramă, bronz, fier” > fr. chalco-, engl. id., germ. chalko- > rom. calco-. □ ~fil (v. -fil₂), adj., (despre elemente chimice) care prezintă o afinitate deosebită pentru sulf; ~graf (v. -graf), s. m., specialist în calcografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Procedeu de reproducere grafică a imaginilor cu ajutorul unor clișee metalice gravate. 2. Metodă microscopică de studiu a unei secțiuni lustruite a mineralelor metalifere opace, cu ajutorul luminii reflectate; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat geologic situat între litosferă și barisferă, caracterizat prin concentrarea sulfurii de fier și a elementelor cu afinitate pentru sulf; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu grafic de reproducere, constînd în gravarea, pe cale chimică, a desenului pe o placă de zinc.

CALCOGRAFIE s. (TIPOGR.) tifdruc, tipar adânc.

CALCOGRAFIE s. (TIPOGR.) tifdruc, tipar adînc.