CALCIFIERE, calcifieri, s. f. Depunerea sărurilor de calciu în (sau pe) anumite țesuturi din organismele vii, avînd ca urmare întărirea lor.

CALCIFIERE, calcifieri, s. f. Depunerea sărurilor de calciu, în (sau pe) anumite țesuturi din organismele vii, avînd ca urmare întărirea lor. [Pr.: -fi-e-] – V. calcifia.

CALCIFIERE s.f. v. calcificare.

CALCIFICA, pers. 3 calcifică, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depunerea sărurilor de calciu. 2. (Despre substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var.: (rar) calcifia vb. I] – După fr. calcifier.

CALCIFICA, pers. 3 calcifică, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depuneri de săruri de calciu. 2. (Despre diverse substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var.: calcifia vb. I] – După fr. calcifier.

CALCIFIA, pers. 3 calcifiază, vb. I. Refl. A se calcifica. – Pronunțat: -fi-a.

CALCIFICA, pers. 3 calcifică, vb. I. Refl. (Despre țesuturi, oase, tendoane, leziuri pulmonare, artere etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu.

CALCIFICARE, calcificări, s. f. Acțiunea de a se calcifica; calcifiere.

CALCIFIA, pers. 3 calcifiază, vb. I. Refl. A se calcifica. [Pr.: -fi-a] – Din calcifiat.

CALCIFICA, pers. 3 calcifică, vb. I. Refl. 1. (Despre țesuturi, oase, leziuni pulmonare etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu. 2. (Despre diverse substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. – Din calciu.

CALCIFICARE, calcificări, s. f. Acțiunea de a se calcifica.

CALCIFIA vb. I. v. calcifica.

CALCIFICA vb. I. refl. 1. (Despre țesuturi, oase etc.) A se întări prin depunere de săruri de calciu. 2. (Despre substanțe) A se îmbogăți în carbonat de calciu. [Var. calcifia vb. I. / după fr. calcification].

CALCIFICARE s.f. Acțiunea de a se calcifica; depunere a sărurilor de calciu în țesuturile vii, provocînd întărirea acestora. [Var. calcifiere s.f. / < calcifica].

CALCIFIA vb. refl. a se calcifica. (după fr. calcifier)

CALCIFICA vb. refl. 1. (despre țesuturi) a se întări prin depunere de săruri de calciu; a se calcifia. 2. (despre substanțe) a se îmbogăți în carbonat de calciu. (după fr. calcification)

A SE CALCIFICA pers. 3 se calcifică intranz. 1) (despre țesuturi) A se întări prin depunere de calciu. 2) (despre substanțe) A acumula carbonat de calciu. /Din calciu

calcifiere (desp. -fi-e-) s. f., g.-d. art. calcifierii; pl. calcifieri

calcifiere (-fi-e-) s. f., g.-d. art. calcifierii; pl. calcifieri

calcifiere s. f. (sil. -fi-e-), g.-d. art. calcifierii; pl. calcifieri

calcifia (a se ~) (rar) (desp. -fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se calcifiază, imperf. 3 pl. se calcifiau; conj. prez. 3 să se calcifieze (desp. -fi-e-); ger. calcifiindu-se (desp. -fi-in-)

calcifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se calcifică, imperf. 3 pl. se calcificau; conj. prez. 3 să se calcifice; ger. calcificându-se

calcificare s. f., g.-d. art. calcificării; pl. calcificări

calcifia (a se ~) (rar) (-fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 se calcifiază, 1 pl. ne calcifiem (-fi-em); conj. prez. 3 să se calcifieze; ger. calcifiindu-se (-fi-in)

calcifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se calcifică

calcificare s. f., g.-d. art. calcificării; pl. calcificări

calcifia vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. calcifiază, 1 pl. calcifiem (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. calcifieze; ger. calcifiind (sil. -fi-ind)

calcifica vb., ind. prez. 3 sg. și pl. calcifică; conj. prez. 3 sg. și pl. calcifice

calcificare s. f., g.-d. art. calcificării; pl. calcificări

calcifia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. calcifiază, ger. calcifiind)

calcifica (ind. prez. 3 sg. și pl. calcifică)

CALCIFIERE s. calcificare. (~ a unei substanțe.)

CALCIFIERE s. calcificare. (~ a unei substanțe.)

CALCIFIA vb. a se calcifica. (Țesutul s-a ~.)

CALCIFICA vb. v. calcifia.

CALCIFICARE s. v. calcifiere.

CALCIFIA vb. a se calcifica. (Țesutul s-a ~.)

CALCIFICA vb. a se calcifia. (O substanță se poate ~.)

CALCIFICARE s. calcifiere. (~ a unui țesut.)