2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cáinic, ~ă a [At: ALEXANDRIA, 65 / V: cainic / Pl: ~ci, ~ice / E: căi + -nic] 1 Vrednic de plâns. 2 Care se plânge (mai) tot timpul.

CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Căi + suf. -nic.

CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Căi + suf. -nic.

CÁINIC, -Ă, cainici,-e, adj. (Învechit) Vrednic de plîns, de compătimit; nenorocit. Și rîul cel de stele e călăuzul tainic Ce duce la Moldova pe rătăcitul cainic. ALECSANDRI, P. III 79.Cainicul de mine!...la ce-am agiuns! ALECSANDRI, T. 1463. – Pronunțat: cai-.

CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Din căí + suf. -nic.

cainic a. sărman, de plâns: călăuzul ce duce la Moldova pe rătăcitul cainic Al. [Derivat de la căi].

cáĭnic, -ă adj. (vsl. kaĭanŭ, part. d. kaĭati sen, a se căina. V. ocaĭanic). Rar. Sărman, lamentabil, jalnic. Plîngăcĭos. – La Cant. căĭálnic.

căiníc, ~ă a vz cainic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cáinic (cai-) (înv.) adj. m., pl. cáinici; f. cáinică, pl. cáinice

cáinic adj. m. (sil. cai-), pl. cáinici; f. sg. cáinică, pl. cáinice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÁINIC adj. v. biet, nenorocit, nevoiaș, sărac, sărman.

cainic adj. v. BIET. NENOROCIT. NEVOIAȘ. SĂRAC. SĂRMAN.

Intrare: cainic
cainic adjectiv
  • silabație: cai-nic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cainic
  • cainicul
  • cainicu‑
  • cainică
  • cainica
plural
  • cainici
  • cainicii
  • cainice
  • cainicele
genitiv-dativ singular
  • cainic
  • cainicului
  • cainice
  • cainicei
plural
  • cainici
  • cainicilor
  • cainice
  • cainicelor
vocativ singular
plural
Intrare: căinic
căinic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cainic

etimologie:

  • Căi + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09