19 definiții pentru caimac căimac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caimac sn [At: FILIMON, C. II, 610 / V: căi~ / Pl: ~uri / E: tc kaymak] 1 Pojghiță de grăsime care apare pe suprafața laptelui fiert sau a iaurtului Si: cremă, frișcă, groșcior, smântână, spumă (23). 2 (Fig; fam; îe) A lua ~ul A-și însuși partea cea mai bună. 3 (Pan) Spumă care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii. 4 (Înv) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul și deasupra cărbunelui. 5 Strat de sus, mai gros, de la bragă. 6 (Fig; pex) Partea cea mai bună, mai de seamă a unui lucru Si: cremă, elită, floare, frunte, lamură, spumă.

CAIMÁC, caimacuri, s. n. 1. Pojghiță de grăsime care apare pe suprafața laptelui fiert. ◊ Expr. A lua caimacul = a-și însuși partea cea mai bună. 2. Spuma care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul și deasupra cărbunelui. – Din tc. kaymak.

CAIMÁC, caimacuri, s. n. 1. Pojghiță de grăsime care apare pe suprafața laptelui fiert sau a iaurtului. ◊ Expr. A lua caimacul = a-și însuși partea cea mai bună. 2. Spuma care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii. 3. (Rar) Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul și deasupra cărbunelui. – Din tc. kaymak.

CAIMÁC, caimacuri, s. n. 1. Smîntîna groasă care se prinde la suprafața laptelui fiert. Caimac, gugoașe, alivenci, iaurt... se îngropau în stomahul lui. NEGRUZZI, S.I 286. Iaurt, caimac proaspăt. TEODORESCU, P. P. 120. ◊ Expr. A lua caimacul = a lua pentru sine ce este mai bun (folosindu-se de munca altuia). 2. Spumă de culoare mai deschisă care se face la cafeaua turcească. O adiere dulce de austru leagănă caimacul cafelei. Bătrînul parcă a uitat-o acolo pe măsuță. BASSARABESCU, V. 35. De atunci n-am mai băut cafea cu caimac! CARAGIALE, M. 286. – Pronunțat: cai-. – Variantă: căimác (HOGAȘ, DR. 100) s. n.

CAIMÁC, caimacuri, s. n. 1. Smântână groasă care se prinde pe suprafața laptelui fiert. ◊ Expr. A lua caimacul = a lua pentru sine partea cea mai bună. 2. Spumă care se face la suprafața unei fierturi de cafea. 3. Pătura (arsă a) tutunului din ciubuc, formată în jurul și deasupra cărbunelui. – Tc. kaymak.

CAIMÁC ~uri n. 1) Strat subțire de grăsime care se formează la suprafața laptelui. ◊ A lua ~ul a-și însuși partea cea mai bună. 2) Spumă care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii. [Sil. cai-mac] /<turc. kaymak

caimac n. 1. floarea laptelui, coajă groasă și unsuroasă ce laptele prinde pe deasupra, servind la facerea untului: înarmaturi și cataifuri și caimac Al.; 2. fig. ceea ce stă deasupra și e mai bun în felul său: își aprinse un ciubuc cu caimac Fil.; cafea cu caimac. [Tur. KAIMAK].

caĭmác n., pl. e (turc. kaĭmak, ngr. kaĭmáki, bg. sîrb. kaĭmak). Coajă groasă și untoasă care se formează deasupra lapteluĭ fert (V. smîntînă). Spuma cafeleĭ turceștĭ cum o prepară orientaliĭ, nu ca șfarțu. (V. gingirlie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caimác (cai-) s. n., pl. caimácuri

caimác s. n. (sil. cai-), pl. caimácuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAIMÁC s. (pop.) spumă, (reg.) smântână, (înv., în Transilv.) sobură. (~ de la laptele fiert.)

CAIMAC s. (pop.) spumă, (reg.) smîntînă, (înv., în Transilv.) sobură. (~ de la laptele fiert.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caimác (-ce), s. n.1. Pojghiță de grăsime pe suprafața laptelui fiert. – 2. Spuma de la cafeaua turcească. – 3. Strat superior de tutun, în pipă. – Mr., megl. căimac. Tc. kaymak (Roesler 594; Șeineanu, II, 76; Lokotsch 1009; Ronzevalle 131), cf. ngr. ϰαïμάϰι, alb., bg. kaimak, sb. kajmak.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

caimac s. n. sg. (er.) spermă.

a-i lua (cuiva) caimacul / smacul / zmacul expr. (er.) a dezvirgina, a deflora

Intrare: caimac
  • silabație: cai-mac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caimac
  • caimacul
  • caimacu‑
plural
  • caimacuri
  • caimacurile
genitiv-dativ singular
  • caimac
  • caimacului
plural
  • caimacuri
  • caimacurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căimac
  • căimacul
plural
  • căimacuri
  • căimacurile
genitiv-dativ singular
  • căimac
  • căimacului
plural
  • căimacuri
  • căimacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caimac căimac

  • 1. Pojghiță de grăsime care apare pe suprafața laptelui fiert.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Caimac, gugoașe, alivenci, iaurt... se îngropau în stomahul lui. NEGRUZZI, S. I 286.
      surse: DLRLC
    • Iaurt, caimac proaspăt. TEODORESCU, P. P. 120.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A lua caimacul = a-și însuși partea cea mai bună.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Spuma care se formează la suprafața cafelei în urma fierberii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • O adiere dulce de austru leagănă caimacul cafelei. Bătrînul parcă a uitat-o acolo pe măsuță. BASSARABESCU, V. 35.
      surse: DLRLC
    • De atunci n-am mai băut cafea cu caimac! CARAGIALE, M. 286.
      surse: DLRLC
  • 3. rar Strat (ars) al tutunului din ciubuc, format în jurul și deasupra cărbunelui.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: