11 definiții pentru cahlă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cáhlă sf [At: CANTEMIR, IST. 136 / Pl: ~le / E: ucr кaхля] (Reg) 1-2 Coș al sobei sau deschizătură prin care iese fumul în tinda caselor țărănești Si: (reg) cahleață, calaboaică, calahaică, cală3 Vz: capră (37). 3 (Pex; îs) Bătaie de ~ Asfixiere datorată astupării cahlei (1). 4-5 Placă de teracotă sau de faianță folosită la construcția sobelor. 6 Tablă cu care se astupă sobele țărănești.

CÁHLĂ, cahle, s. f. 1. Placă de teracotă sau de faianță folosită la construcția sobelor. 2. (Reg.) Coșul sobei sau deschizătura prin care iese fumul în tinda caselor țărănești. – Din ucr. kahlja.

CÁHLĂ, cahle, s. f. 1. (Reg.) Coșul sobei sau deschizătura prin care iese fumul în tinda caselor țărănești. 2. Placă de teracotă sau de faianță folosită la construcția sobelor. – Din ucr. kahlja.

CÁHLĂ, cahle, s. f. (Mold., Bucov.) Deschizătură prin care iese fumul la casele țărănești; coșul cuptorului. Se sui iute pe acoperiș și se uită pe cahlă înăuntru, să vadă ce fac ei. SBIERA, P. 270.

CÁHLĂ, cahle, s. f. (Reg.) 1. Coșul sobei sau deschizătura prin care iese fumul în tinda caselor țărănești. 2. Placă de teracotă sau de faianță pentru sobe. – Ucr. kahlja.

CÁHLĂ ~e f. 1) Placă de metal folosită pentru a opri trecerea căldurii din sobă în hogeag. ◊ A-l bate ~a a se intoxica cu oxid de carbon. 2) Placă de ceramică sau de faianță folosită la fățuirea sobelor sau a șemineelor. /<ucr. cahlja

cahlă f. Mold. și Tr. olanul pe unde iese fumul din cuptorul țăranului. [Nemț. KACHEL].

cáhlă f., pl. e (rus. rut. káhlĕa și káflĕa, d. germ. kachel, id.). Nord. Hornu gros de deasupra vetreĭ la casele de moda veche, numită une-orĭ și ursoaĭcă: cahla (hogeagu) se termina în pod (Șez. 36, 35).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cáhlă (ca-hlă) s. f., g.-d. art. cáhlei; pl. cáhle

cáhlă s. f. (sil. -hlă), g.-d. art. cáhlei; pl. cáhle


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cáhlă (cáhle), s. f.1. (Bucov.) Sobă de cărămizi din lut ars. – 2. (Mold. și Bucov.) Coșul sobei. – Var. (Trans.) căhală, s. f. (placă de faianță). Germ. Kachel (Cihac, II, 37; Mîndrescu, Infl. germ., 33; Borcea, 180; Gáldi, Dict., 191), prin intermediul pol., ceh. kachel, rut. kahlja, slov. kachla.

Intrare: cahlă
  • silabație: -hlă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cahlă
  • cahla
plural
  • cahle
  • cahlele
genitiv-dativ singular
  • cahle
  • cahlei
plural
  • cahle
  • cahlelor
vocativ singular
plural