cahlă sf [At: CANTEMIR, IST. 136 / Pl: ~le / E: ucr кахля] (Reg) 1-2 Coș al sobei sau deschizătură prin care iese fumul în tinda caselor țărănești Si: (reg) cahleață, calaboaică, calahaică, cală³ Vz: capră (37). 3 (Pex; îs) Bătaie de ~ Asfixiere datorată astupării cahlei (1). 4-5 Placă de teracotă sau de faianță folosită la construcția sobelor. 6 Tablă cu care se astupă sobele țărănești.