2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAFTÍ, caftesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A lovi, a bate. – Din țig. cafti.

cafti vt [At: BUL. FIL. IV, 133, ap. DA ms / Pzi: ~tesc / E: rrm cafti] (Arg) A bate.

CAFTÍ, caftesc, vb. IV. Tranz. (Arg.) A lovi, a bate. – Din țig. cafti.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caftí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. caftésc, imperf. 3 sg. cafteá; conj. prez. 3 să cafteáscă

caftí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. caftésc, imperf. 3 sg. cafteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cafteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAFTÍ vb. v. atinge, bate, lovi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

caftí (-tésc, -ít), vb. – A lovi, a bate. Origine necunoscută. Cuvînt de argou. Nu știm dacă are vreo legătură cu mr. mi căhtescu „mor (de rîs)”. – Der. cafteală, s. f. (bătaie). Din acest ultim cuvînt ar putea proveni iud. sp. haftoná „bătaie”, dacă nu cumva ambele cuvinte duc la o sursă comună, în acest caz, orientală.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

caftit, -ă, caftiți, -te, adj. bătut.

cafti, caftesc I. v. t. a bate, a lua la bătaie II. v. r. a se bate, a se încăiera

Intrare: caftit
caftit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caftit
  • caftitul
  • caftitu‑
  • cafti
  • caftita
plural
  • caftiți
  • caftiții
  • caftite
  • caftitele
genitiv-dativ singular
  • caftit
  • caftitului
  • caftite
  • caftitei
plural
  • caftiți
  • caftiților
  • caftite
  • caftitelor
vocativ singular
plural
Intrare: cafti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cafti
  • caftire
  • caftit
  • caftitu‑
  • caftind
  • caftindu‑
singular plural
  • caftește
  • caftiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • caftesc
(să)
  • caftesc
  • cafteam
  • caftii
  • caftisem
a II-a (tu)
  • caftești
(să)
  • caftești
  • cafteai
  • caftiși
  • caftiseși
a III-a (el, ea)
  • caftește
(să)
  • caftească
  • caftea
  • cafti
  • caftise
plural I (noi)
  • caftim
(să)
  • caftim
  • cafteam
  • caftirăm
  • caftiserăm
  • caftisem
a II-a (voi)
  • caftiți
(să)
  • caftiți
  • cafteați
  • caftirăți
  • caftiserăți
  • caftiseți
a III-a (ei, ele)
  • caftesc
(să)
  • caftească
  • cafteau
  • cafti
  • caftiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caftit

etimologie:

cafti

etimologie: