2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cafás sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 274/13 / V: căf~, ~át, ~áz / Pl: ~uri / E: tc kafas] (îvp) 1 Foișor. 2 Balcon unde cântă corul într-o biserică. 3 Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 4 Grilaj din vergele de lemn.

CAFÁS, cafasuri, s. n. (Înv.) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Din ngr. kafási.

CAFÁS, cafasuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Din ngr. kafási.

CAFÁS, cafasuri, s. n. (Învechit) 1. Grilaj de vergele de lemn, care se întretaie ca o leasă (de obicei la ferestre și deasupra porților); zăbrele, ostrețe. Chioșc de lemnărie, lucrat numai în cafasuri și în săpături de chiparos și de iasomie. ODOBESCU, S. I 139. 2. Încăpere în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. De-aici începeau grădinile umbroase, cu balcoane, chioșcuri și cafasuri. SADOVEANU, Z. C. 277.

CAFÁS, cafasuri, s. n. 1. Balcon unde cântă corul într-o biserică; (înv.) balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 2. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Ngr. kafasi, tc. kafas.

cafas n. 1. jaluzele sau persiene de lemn colorat și transparent la ferestrele unui harem: a) la Turci: chiar, Sultanul ascultă prin cafas umbros BOL.; b) la Români, în epoca fanariotă: casa are două ferestre cu cafas în fața uliței Fil.; 2. Mold. locul bisericii. închis cu grilaj de lemn (unde steteau femeile ca să nu fie văzute de bărbați). [Turc. KAFAS, grilaj].

cafás n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kafas și kafes, parmaclîc, balcon închis pînă sus cu parmaclîc; ngr. kafási). Mold. Balconu din ăuntru bisericiĭ (numit și pod în Munt.). ĭal. (cafés). Coteț de pus animalele la îngrășat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cafás (înv., reg.) s. n., pl. cafásuri

cafás s. n., pl. cafásuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cafás (cafásuri), s. n. – Grație. – Mr. căfase „colivie”, megl. căfez „colivie”. Tc. kafas „colivie” (Șeineanu, II, 70; Meyer 164; Lokotsch 993; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰαφάσι, alb., bg. kafaz, sb. kafas.

Intrare: cafas
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cafas
  • cafasul
  • cafasu‑
plural
  • cafasuri
  • cafasurile
genitiv-dativ singular
  • cafas
  • cafasului
plural
  • cafasuri
  • cafasurilor
vocativ singular
plural
Intrare: căfas
căfas
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)