2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cadențat, ~ă [At: MACEDONSKI, O. I, 15 / Pl: ~ați, ~e / E: cadența] 1-2 a, av (Executat) în cadență (1), în tact.

CADENȚÁT, -Ă, cadențați, -te, adj. (Adesea adverbial) Executat în cadență, în tact; ritmat. – V. cadența.

CADENȚÁT, -Ă, cadențați, -te, adj. (Adesea adverbial) Executat în cadență, în tact; ritmat. – V. cadența.

CADENȚÁT, -Ă, cadențați, -te, adj. Executat în cadență, în tact; ritmic. S-auzea nesfîrșit mersul cadențat al infanteriilor. CAMILAR, N. I 75. Se auziră ropote dese, ca o fugă cadențată. SAHIA, N. 37. Juca la umbră hora veselă și cadențată. MACEDONSKI, O. I 15. ◊ (Adverbial) Își auzea zgomotul pașilor răsunînd cadențat în liniștea nopții. BART, E. 212.

CADENȚÁT, -Ă, cadențați, -te, adj. (Adesea adverbial) Executat în cadență, în tact; ritmat. – V. cadența.

CADENȚÁT, -Ă adj. (adesea adv.) Care are cadență, în cadență. [Cf. fr. cadence].

CADENȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CADENȚA. 2) și adverbial Care se execută în cadență; care are ritm; ritmic. /v. a cadența

cadența vt [At: DA / Pzi: ~țéz / E: fr cadencer] (Rar) 1-3 A imprima cadență (1) sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc. Si: a ritma.

CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer.

CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer.

CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm (unei fraze, unui vers, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.); a ritma.

CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Fr. cadencer.

CADENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A da, a imprima o cadență, un ritm (unei fraze, unui vers etc.); a ritma. [< fr. cadencer].

CADENȚÁ vb. tr. a imprima o cadență (unei fraze, unui vers); a ritma. (< fr. cadencer)

A CADENȚÁ ~éz tranz. 1) (fraze, melodii) A reliefa prin elemente de cadență; a ritma. 2) (mișcări) A pune în acord cu o cadență. /<fr. cadencer

cadențà v. 1. a face să meargă în cadență; 2. a da cadență frazelor.

*cadențéz v. tr. (d. cadență; fr. cadencer). Însemn pin cadență: a cadența un cîntec, mersu; un cîntec bine cadențat. V. ritmat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cadențát adv., adj. m., pl. cadențáți; f. sg. cadențátă, pl. cadențáte

cadențá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cadențeáză

cadențá vb., ind. prez. 1 sg. cadențéz, 3 sg. și pl. cadențeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CADENȚÁT adj. ritmat, ritmic. (Versuri ~; melodie ~.)

CADENȚAT adj. ritmat, ritmic. (Versuri ~; melodie ~.)

arată toate definițiile

Intrare: cadențat
cadențat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cadențat
  • cadențatul
  • cadențatu‑
  • cadența
  • cadențata
plural
  • cadențați
  • cadențații
  • cadențate
  • cadențatele
genitiv-dativ singular
  • cadențat
  • cadențatului
  • cadențate
  • cadențatei
plural
  • cadențați
  • cadențaților
  • cadențate
  • cadențatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cadența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cadența
  • cadențare
  • cadențat
  • cadențatu‑
  • cadențând
  • cadențându‑
singular plural
  • cadențea
  • cadențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cadențez
(să)
  • cadențez
  • cadențam
  • cadențai
  • cadențasem
a II-a (tu)
  • cadențezi
(să)
  • cadențezi
  • cadențai
  • cadențași
  • cadențaseși
a III-a (el, ea)
  • cadențea
(să)
  • cadențeze
  • cadența
  • cadență
  • cadențase
plural I (noi)
  • cadențăm
(să)
  • cadențăm
  • cadențam
  • cadențarăm
  • cadențaserăm
  • cadențasem
a II-a (voi)
  • cadențați
(să)
  • cadențați
  • cadențați
  • cadențarăți
  • cadențaserăți
  • cadențaseți
a III-a (ei, ele)
  • cadențea
(să)
  • cadențeze
  • cadențau
  • cadența
  • cadențaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cadențat

  • 1. adesea adverbial Executat în cadență, în tact.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ritmat ritmic 4 exemple
    exemple
    • S-auzea nesfîrșit mersul cadențat al infanteriilor. CAMILAR, N. I 75.
      surse: DLRLC
    • Se auziră ropote dese, ca o fugă cadențată. SAHIA, N. 37.
      surse: DLRLC
    • Juca la umbră hora veselă și cadențată. MACEDONSKI, O. I 15.
      surse: DLRLC
    • Își auzea zgomotul pașilor răsunînd cadențat în liniștea nopții. BART, E. 212.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi cadența
    surse: DEX '09 DEX '98

cadența

  • 1. rar A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ritma
  • 2. (Despre mișcări) A pune în acord cu o cadență.
    surse: NODEX

etimologie: