2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cadență sf [At: ALEXANDRESCU, M. 13 / Pl: ~țe / E: it cadenza] 1 Mișcare ritmică și uniformă Si: ritm. 2 (Îlav) În ~ Cu mișcări repetate la intervale egale. 3 Număr de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut. 4 (Fiz) Viteză de repetare a unui fenomen Si: frecvență. 5 Succesiune ritmică a unor unități poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. 6 Succesiune de armonii care produc impresia unei încheieri într-o compoziție muzicală. 7 Pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr-un concert instrumental, interpretat fără acompaniament. 8 (Art) Dans popular din Bihor, nedefinit mai îndeaproape. 9 (Art) Melodie după care se dansează cadența (8). 10 (Art) Melodie împreună cu dansul.

CADÉNȚĂ, cadențe, s. f. 1. Mișcare ritmică și uniformă; ritm. ◊ Loc. adv. În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc le trage într-o unitate de timp. ♦ (Fiz.) Frecvență; viteză de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmică a unor unități poetice (cuvinte, silabe), care produc un efect auditiv armonios. ♦ Succesiune de armonii care formează sfârșitul unei compoziții muzicale. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr-un concert instrumental, interpretat fără acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza.

CADÉNȚĂ, cadențe, s. f. 1. Mișcare ritmică și uniformă; ritm. ◊ Loc. adv. În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc le trage pe minut. ♦ (Fiz.) Frecvență; viteză de repetare a unui fenomen. 2. Succesiune ritmică a unor unități poetice (picioare, silabe) accentuate, care produc un efect auditiv armonios. ♦ Succesiune de armonii care produc impresia unei încheieri într-o compoziție muzicală. 3. Pasaj mai mare de virtuozitate solistică dintr-un concert instrumental, interpretat fără acompaniament. – Din fr. cadence, it. cadenza.

CADÉNȚĂ, cadențe, s. f. 1. Repetare regulată a unei mișcări. [Stropii] cad rari și grei... teribila lor cadență începe să se facă auzită. BOGZA, C. O. 61. Acușa la ureche-i un cîntec vechi străbate. Acuși o armonie de-amor și voluptate Ca molcoma cadență a undelor pe lac. EMINESCU, O. I 96. ◊ Loc. adv. În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență. EMINESCU, O. IV 310. Ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al monastirei în cadență îl izbesc. ALEXANDRESCU, P. 132. 2. Mișcarea regulată și uniformă a pasului în marș; numărul de pași pe care-l execută un militar sau o unitate într-un minut. Ține cadența... Un, doi... trei... patru. CAMILAR, N. II 245. Cei mai mulți [invalizi] sînt descoperiți și înaintează cu pălăriile în mînă, în cadența unor pași betegiți. SAHIA, N. 22. Își ascuți auzul, aplecînd capul să prindă cu urechea cadența slabă a pașilor din depărtare. BART, E. 185. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă sau o gură de foc îl trage pe minut. 2. Succesiune ritmică a unor unități în muzică și în poezie. Poet am fost și-n libere cadențe Cîntai Amorul ce-mi robi toți anii. TOPÎRCEANU, B. 89. Inima iarăși pornește să-mi bată Și bate-n cadență de vers! IOSIF, V. 64. Vorbele s-au așezat la rînd și s-au mlădiat în cadență după o lege de armonie. VLAHUȚĂ, O. A. II 107. ♦ Succesiune de armonii – dînd impresia unei liniștiri – care formează partea finală a unei compoziții muzicale. ♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistică, situat de obicei în părțile finale ale unui concert pentru instrument și orchestră.

CADÉNȚĂ, cadențe, s. f. 1. Repetare regulată a unei mișcări; ritm. ◊ Loc. adv. În cadență = cu mișcări repetate la intervale egale. ♦ Numărul de lovituri pe care o armă de foc îl trage pe minut. 2. Succesiune ritmică a unor unități în muzică și în poezie. ♦ Succesiune de armonii care formează partea finală a unei compoziții muzicale. ♦ Pasaj mai mare de virtuozitate solistică, situat de obicei la finalul unui concert. – Fr. cadence (< it.).

CADÉNȚĂ s.f. 1. Repetare într-un anumit ritm a unor mișcări; (mil.) mișcare ritmică a pașilor în marș. ◊ În cadență = cu mișcări uniform repetate. ♦ Număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp. 2. Modulare a vocii sau a unui sunet înainte de pauză. ♦ Succesiune regulată a unor cuvinte, a unor fraze. ♦ Formulă armonică care formează sfârșitul unei compoziții muzicale. ♦ Pasaj (final, cu caracter de improvizație) dintr-un concert, în care solistul este lăsat să-și desfășoare virtuozitatea. [< it. cadènza, fr. cadence].

CADÉNȚĂ s. f. 1.. ritm de desfășurare a unei mișcări. ♦ în ~ = cu mișcări uniform repetate. ◊ frecvență (1); număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp. ◊ succesiune ritmică a unor cuvinte, fraze, versuri. 2. formulă melodico-armonică de încheiere a unei fraze muzicale. 3. secțiune solistică cu caracter de improvizație dintr-un concert instrumental, care permite interpretului să-și etaleze virtuozitatea. (< it. cadenza, fr. cadence)

CADÉNȚĂ ~e f. 1) Repetare regulată și uniformă a unei mișcări. ◊ A ține ~a a păstra ritmul în timpul mersului într-o coloană. În ~ cu mișcări repetate la intervale egale. 2) Succesiune regulată și armonioasă a unor unități poetice sau muzicale. 3) Grad de iuțeală în sistemul de producție. ~ înaltă. 4) Fragment dintr-un concert instrumental interpretat fără acompaniament. /<fr. cadence, it. cadenza

cadență f. 1. întoarcerea regulată a sunetelor, a mișcărilor: zidul vechiu al mănăstirii ’n cadență îl izbesc (valurile) GR. AL.; 2. ritm în muzică sau poezie, produs prin combinarea fericită a vorbelor;

*cadénță f., pl. e (fr. cadence, d. it. cadenza, d. cadére, a cădea. V. cădință, scadență, șansă). Înturnarea saŭ bătaĭa regulară a sunetelor în cîntec și’n poezie și a mișcărilor în dans (accent, ritm, măsură, tact).

cadența vt [At: DA / Pzi: ~țéz / E: fr cadencer] (Rar) 1-3 A imprima cadență (1) sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc. Si: a ritma.

CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer.

CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Din fr. cadencer.

CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm (unei fraze, unui vers, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.); a ritma.

CADENȚÁ, cadențez, vb. I. Tranz. (Rar) A imprima cadență sau ritm unei fraze, unei bucăți muzicale, unei mișcări etc.; a ritma. – Fr. cadencer.

CADENȚÁ vb. I. tr. (Rar) A da, a imprima o cadență, un ritm (unei fraze, unui vers etc.); a ritma. [< fr. cadencer].

CADENȚÁ vb. tr. a imprima o cadență (unei fraze, unui vers); a ritma. (< fr. cadencer)

A CADENȚÁ ~éz tranz. 1) (fraze, melodii) A reliefa prin elemente de cadență; a ritma. 2) (mișcări) A pune în acord cu o cadență. /<fr. cadencer

cadențà v. 1. a face să meargă în cadență; 2. a da cadență frazelor.

*cadențéz v. tr. (d. cadență; fr. cadencer). Însemn pin cadență: a cadența un cîntec, mersu; un cîntec bine cadențat. V. ritmat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cadénță s. f., g.-d. art. cadénței; pl. cadénțe

arată toate definițiile

Intrare: cadență
cadență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cadență
  • cadența
plural
  • cadențe
  • cadențele
genitiv-dativ singular
  • cadențe
  • cadenței
plural
  • cadențe
  • cadențelor
vocativ singular
plural
Intrare: cadența
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cadența
  • cadențare
  • cadențat
  • cadențatu‑
  • cadențând
  • cadențându‑
singular plural
  • cadențea
  • cadențați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cadențez
(să)
  • cadențez
  • cadențam
  • cadențai
  • cadențasem
a II-a (tu)
  • cadențezi
(să)
  • cadențezi
  • cadențai
  • cadențași
  • cadențaseși
a III-a (el, ea)
  • cadențea
(să)
  • cadențeze
  • cadența
  • cadență
  • cadențase
plural I (noi)
  • cadențăm
(să)
  • cadențăm
  • cadențam
  • cadențarăm
  • cadențaserăm
  • cadențasem
a II-a (voi)
  • cadențați
(să)
  • cadențați
  • cadențați
  • cadențarăți
  • cadențaserăți
  • cadențaseți
a III-a (ei, ele)
  • cadențea
(să)
  • cadențeze
  • cadențau
  • cadența
  • cadențaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)