CĂDELNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas ritual de metal atârnat de lănțișoare, în care se arde tămâie. – Din sl. kadĭlĭnica.

cadelniță sf vz cădelniță

cadilniță sf vz cădelniță

cădealniță sf vz cădelniță

cădelnița [At: COȘBUC, B. 152 / Pzi: ~țez/ E: cădelniță] 1 vi A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumând cu tămâie Si: a tămâia, (înv) a cădi. 2 vt (Fig) A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare Si: a tămâia.

cădelniță sf [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194 / V: (reg) cad~, (înv) ~deal~, cadil~ / Pl: ~țe / E: vsl кадильница] 1 Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. 2 (Reg) Plantă din familia campanulaceae (Campanula carpatica).

chidelniță sf vz cădelniță

CĂDELNIȚA (-ițez) vb. intr. ⛪ A tămîia, a cădi cu cădelnița: Și popi, șirag, cădelnițînd. Ceteau ectenii de comînd COȘB..

CĂDELNIȚĂ (pl. -ța) sf. ⛪ Afumătoare atîrnată de lănțișoare, în care se pune jar și tămîie si cu care preotul cădește în biserică (🖼 702, 703): preoții ’n odăjdii o slujeau ș’o afumau cu cădelnițele CAR. [vsl. kadilĭnĭca].

CĂDELNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica.

CĂDELNIȚA, cădelnițez, vb. I. 1. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. Popi, șirag, cădelnițînd Citeau ectenii. COȘBUC, P. I 149. 2. Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. V. tămîia.

CĂDELNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atîrnat de trei lănțișoare, întrebuințat pentru afumarea cu tămîie în timpul slujbei religioase. M-am trezit trăgînd clopotele, aprinzînd și stingind luminările în biserică și purtînd cădelnița după popa. SLAVICI, O. I 77. Din cădelnițe se, înalță în rotocoale albastre fumul de tămîie. VLAHUȚĂ, O. AL. I 35.

CĂDELNIȚA, cădelnițez, vb. I. Intranz. A mișca (într-o parte și într-alta) cădelnița, afumînd cu tămîie; a tămîia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, lingușitoare. – Din cădelniță.

CĂDELNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atîrnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămîie la slujbele religioase. – Slav (v. sl. kadĩlĩnica).

A CĂDELNIȚA ~ez tranz. 1) bis. A tămâia cu cădelnița. 2) rar (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguși; a flata; a adula. /Din cadelniță

CĂDELNIȚĂ ~e f. Vas de metal, susținut de trei lănțișoare, în care se arde tămâie în timpul slujbei religioase. ◊ A-i da cuiva cu ~a pe la nas a-i cânta cuiva ditirambi. /<sl. kadilinica

cădelnițà v. a tămâia cu cădelnița: și popii șirag, cădelnițând, ceteau ectenii de comând COȘBUC.

cădelniță f. afumătoare, atârnată de lănțușoare, în care arde tămâie. [Slav. KADILĬNIȚA].

cadélniță, V. cădelniță.

cădélniță și ca- f., pl. e (vsl. kadilĭnica, d. kaditi, a cădi). Afumătoare (căție) atîrnată de lanțurĭ, întrebuințată la biserică. V. cădilă.

cădelnițéz v. tr. și intr. Cădesc, afum cu cădelnița: a cădelnița biserica, pin biserică. Fig. Lingușesc: maĭ bine să rămîĭ jos de cît să te suĭ cădelnițîndu-ĭ pe ceĭ marĭ.

cădelnița (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițez, 3 cădelnițează; conj. prez. 1 sg. să cădelnițez, 3 să cădelnițeze

cădelniță s. f., g.-d. art. cădelniței; pl. cădelnițe

cădelnița (a ~) vb., ind. prez. 3 cădelnițează

cădelniță s. f., g.-d. art. cădelniței; pl. cădelnițe

cădelnița vb., ind. prez. 1 sg. cădelnițez, 3 sg. și pl. cădelnițează

cădelniță s. f., g.-d. art. cădelniței; pl. cădelnițe

cădelniță, -țe.

CĂDELNIȚA vb. (BIS.) a tămâia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)

CĂDELNIȚĂ s. (BIS.) (înv. și pop.) afumătoare, (reg.) tămâier, tămâierniță, tămâietoare.

CĂDELNIȚA vb. (BIS.) a tămîia, (înv. și reg.) a cădi. (Preotul ~.)

CĂDELNIȚĂ s. (BIS.) (înv. si pop.) afumătoare, (reg.) tămîier, tămîierniță, tămîietoare.