14 definiții pentru cadavru

CADÁVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, stârv, leș1. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.

CADÁVRU, cadavre, s. n. Corpul unui om sau al unui animal mort; hoit, stârv, leș1. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop. – Din fr. cadavre.

CADÁVRU, cadavre, s. n. Corpul mort al unui om sau al unui animal. Mari lotri cu nume temute Cercat-au pe zînă s-o fure. Cadavrele lor putrezesc în reavăn pămînt de pădure. BENIUC, V. 85. ◊ Fig. Cadavru viu (sau, familiar, ambulant) = om foarte slab și palid. ◊ Expr. A călca (sau a trece) peste cadavre = a lupta pentru atingerea unui scop rău în mod crud, neomenos, fără a ține seamă de nimic; a fi lipsit de scrupule.

CADÁVRU, cadavre, s. n. Om sau animal mort. ◊ Expr. Cadavru viu (sau, fam., ambulant) = om foarte slab și palid. A călca (sau a trece) peste cadavre = a fi lipsit de scrupule în atingerea scopului. – Fr. cadavre (lat. lit. cadaver).

cadávru (-da-vru) s. n., art. cadávrul; pl. cadávre

cadávru s. n. (sil. -vru), pl. cadávre

cadávru sn [At: MACEDONSKI, O. I, 44 / Pl: ~re / E: fr cadavre] 1 Corp al unui om sau al unui animal mort Si: hoit, stârv. 2 (Îs) ~ viu (sau, fam, ambulant) Om foarte slab și palid. 3 (Îe) A călca sau (a trece) peste ~ re A fi lipsit de orice scrupule în atingerea unui scop.

CADÁVRU s. corp, hoit, leș, mortăciune, stârv, trup, (reg.) stârvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ul într-o văgăună.)

CADÁVRU s.n. Corpul unui om sau al unui animal mort. [< fr. cadavre, cf. lat. cadaver].

CADÁVRU s. n. orice organism animal mort. ♦ (fig., fam.) ~ ambulant = om extrem de slab. (< fr. cadavre)

CADÁVRU ~e n. Corp al unui om sau al unui animal mort; trup neînsuflețit. ◊ A călca peste ~e a fi lipsit de orice scrupule pentru atingerea unui scop. ~ ambulant om extrem de slăbit și cu aspect bolnăvicios. /<fr. cadavre, lat. cadaver

cadavru n. corp mort sau mortăciune (vorbind de om).

*cadávru n., pl. e (fr. cadavre, d. lat. cadáver). Corp mort (hoĭt, stîrv, leș). Fig. Corp foarte slab saŭ uzat: omu acesta e un cadavru ambulant.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CADÁVRU s. corp, hoit, leș, mortăciune, stîrv, trup, (reg.) stî́rvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dábilă. (I-a găsit ~ într-o văgăună.)

Intrare: cadavru
cadavru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cadavru cadavrul
plural cadavre cadavrele
genitiv-dativ singular cadavru cadavrului
plural cadavre cadavrelor
vocativ singular
plural