opțiuni
  • info

15 definiții pentru leș (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEȘ1, leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stârv. – Din tc. leș.

LEȘ1, leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stârv. – Din tc. leș.

leș1 sn [At: CR (1829), 138/4 / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tc leș] (Pop) Cadavru (1).

LEȘ2, leșuri, s. n. Cadavru, hoit, stîrv. Ai auzit dumneata vreodată moarte de om să nu se afle și leș să nu iasă la lumină? SADOVEANU, B. 112. Să-mi fie aruncat leșul în groapa săracilor. Sînt acolo, între ai mei. CAMIL PETRESCU, B. 238. Pe cîmpul cel de lupte Apar grămezi de leșuri, grămezi de arme rupte. ALECSANDRI, O. 218.

LEȘ ~uri n. depr. Animal mort; mortăciune; zdohnitură; hoit; stârv. /<turc. leș

LEȘ s.n. (Mold., Ban.) Pîndă. A: Ereticii lui Navot ... puși în leș la strîmtori. DOSOFTEI, VS. C: Lesh. Insidiae. AC, 350. Etimologie: magh. Ies. Vezi și aleș, aleșui, leașnic, leșui, leșuitor, leșuitură. $Cf. l e ș u i t u r ă.

leș n. cadavru: leșurile plutesc pe rîuri BĂLC. [Turc. LEȘ].

1) leș n., pl. urĭ (turc. leš, d. pers. laše, laš; ngr. lési, bg. sîrb. leš). Rar. Hoĭt, cadavru.

2) leș și aléș n., pl. urĭ (ung. les, pîndă. V. leșuĭesc 1). Vechĭ. Pîndă: a se pune în leș orĭ aleș (a leș). Azĭ. Trans. Aleș, leșnic, crîsnic (de prins pește) și leș, locu rămas gol după ce s’a tăĭat pădurea (pin aluz. la locu gol pe care ți-l facĭ în prejur cînd te puĭ la pîndă în tufiș). V. ambuscadă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

leș (pop.) s. n., pl. leșuri

leș s. n., pl. leșuri

leș s. n., pl. leșuri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LEȘ s. v. cadavru.

LEȘ s. cadavru, corp, hoit, mortăciune, stîrv, trup, (reg.) stîrvină, (Transilv.) hanț, (înv., în Transilv.) dabilă. (I-a găsit ~ într-o văgăună.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

leș (-șuri), s. n. – Cadavru, rămășiță pămîntească. – Mr. leșe, leșă. Tc. leș (Miklosich, Türk. Elem., II, 119; Berneker 703; Lokotsch 1306; Tiktin; Philippide, II, 719), cf. ngr. λέσι, alb. lješ, bg. leš. Miklosich, Slaw. Elem., 10, crede că ar fi un cuvînt indigen; Philippide, Principii, 148, pornea în mod echivoc de la lat. lixium.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LEȘU, com. în jud. Bistrița-Năsăud, situată în depresiunea cu același nume de la poalele M-ților Bârgău, pe râul L.; 3.010 loc. (2000). Haltă de c. f. (în satul L.). Expl. și prelucr. lemnului. Centru de cusături populare. Festival etnofolcloric anual „Rapsodia trișcarilor” (în sept.).

Intrare: leș (s.n.)
leș1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leș
  • leșul
  • leșu‑
plural
  • leșuri
  • leșurile
genitiv-dativ singular
  • leș
  • leșului
plural
  • leșuri
  • leșurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

leș, leșurisubstantiv neutru

  • 1. Cadavru, hoit, mortăciune, stârv. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cadavru hoit mortăciune stârv
    • format_quote Ai auzit dumneata vreodată moarte de om să nu se afle și leș să nu iasă la lumină? SADOVEANU, B. 112. DLRLC
    • format_quote Să-mi fie aruncat leșul în groapa săracilor. Sînt acolo, între ai mei. CAMIL PETRESCU, B. 238. DLRLC
    • format_quote Pe cîmpul cel de lupte Apar grămezi de leșuri, grămezi de arme rupte. ALECSANDRI, O. 218. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.