5 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caciór, ~ă a vz caciur

caciorî vr [At: COMAN, GL. / V: canci~ / Pzi: ~răsc / E: nct] (Reg) 1 (D. fructe) A da în copt. 2 (D. fân, pânze puse la albit) A începe să se usuce. 3 (D. oameni) A se zbate cu greul vieții.

caciur, ~ă [At: LB / V: ~cior, ~ciră, ~cir, ~er, ~eră, căcior, căcioară, căc~, căciu / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg czer „cochet”] (Reg) 1-3 smf, a (Oaie sau miel) cu lâna neagră pe trunchi și albă sau brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. 4 a (D. piei, blănuri, haine) Pestriț. 5-6 smf, a (Porc) pestriț, cu pete. 7 a (D. lucruri) Vrednic de râs. 8 a (D. oameni) Deosebit de alții.

căciór, ~ioáră a vz caciur

CÁCIUR, -Ă, caciuri, -e, s. m., adj. (Miel) cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. [Var.: căciúr s. m., adj.] – Et. nec.

CĂCIÚR, -Ă, s. m. și f., adj. v. caciur.

CÁCIUR, -Ă, caciuri, -e, s. m., adj. (Miel) cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. – Et. nec.

CÁCIUR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre miei) Care are blană de culoare neagră pe corp și brumărie pe bot, urechi, coadă și extremitățile picioarelor. [Sil. ca-ciur; Acc. și caciúr] /Orig. nec.

cácir și cácĭur, -ă adj. (cp. cu rut. káčur, rățoĭ). Nord. Bălțat (de ex. negru, cu capu alb, spinarea brumărie și picĭoarele pintenoage): oĭ cacĭure. V. breaz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cáciur/căciúr (reg.) (-ciur) adj. m., s. m., pl. cáciuri/căciúri; adj. f., s. f. cáciură/căciúră, pl. cáciure/căciúre

cáciur/căciúr adj. m., s. m. (sil. -ciur), pl. cáciuri/căciúri; f. sg. cáciură/căciúră, pl. cáciure/căciúre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CACIORÍ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.

caciori vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căciór (căcioáră), adj.1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităților animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II, 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „rață”. – Der. căciorie, s. f. (extravaganță, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

caciór (caciúr), -ă, cacióri, -e, adj. (înv.; reg.) 1. (despre oi, cai și porci) alb-negru, cu pete, pestriț. 2. (despre lucruri și oameni) absurd, deșănțat, neîntemeiat, vrednic de râs.

Intrare: caciori
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • caciori
  • caciorire
  • caciorit
  • cacioritu‑
  • caciorind
  • caciorindu‑
singular plural
  • caciorește
  • cacioriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cacioresc
(să)
  • cacioresc
  • cacioream
  • caciorii
  • caciorisem
a II-a (tu)
  • caciorești
(să)
  • caciorești
  • cacioreai
  • cacioriși
  • cacioriseși
a III-a (el, ea)
  • caciorește
(să)
  • caciorească
  • caciorea
  • caciori
  • caciorise
plural I (noi)
  • caciorim
(să)
  • caciorim
  • cacioream
  • caciorirăm
  • cacioriserăm
  • caciorisem
a II-a (voi)
  • cacioriți
(să)
  • cacioriți
  • cacioreați
  • caciorirăți
  • cacioriserăți
  • cacioriseți
a III-a (ei, ele)
  • cacioresc
(să)
  • caciorească
  • cacioreau
  • caciori
  • cacioriseră
Intrare: caciorî
caciorî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: caciur / căciur (adj.)
caciur1 (adj.) adjectiv
  • silabație: ca-ciur
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caciur
  • caciurul
  • caciuru‑
  • caciură
  • caciura
plural
  • caciuri
  • caciurii
  • caciure
  • caciurele
genitiv-dativ singular
  • caciur
  • caciurului
  • caciure
  • caciurei
plural
  • caciuri
  • caciurilor
  • caciure
  • caciurelor
vocativ singular
plural
căciur1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căciur
  • căciurul
  • căciuru‑
  • căciu
  • căciura
plural
  • căciuri
  • căciurii
  • căciure
  • căciurele
genitiv-dativ singular
  • căciur
  • căciurului
  • căciure
  • căciurei
plural
  • căciuri
  • căciurilor
  • căciure
  • căciurelor
vocativ singular
plural
cacior1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cacior
  • caciorul
  • cacioru‑
  • cacio
  • caciora
plural
  • caciori
  • caciorii
  • caciore
  • caciorele
genitiv-dativ singular
  • cacior
  • caciorului
  • caciore
  • caciorei
plural
  • caciori
  • caciorilor
  • caciore
  • caciorelor
vocativ singular
plural
Intrare: caciur / căciur (s.m.)
caciur2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: ca-ciur
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caciur
  • caciurul
  • caciuru‑
plural
  • caciuri
  • caciurii
genitiv-dativ singular
  • caciur
  • caciurului
plural
  • caciuri
  • caciurilor
vocativ singular
plural
căciur2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căciur
  • căciurul
  • căciuru‑
plural
  • căciuri
  • căciurii
genitiv-dativ singular
  • căciur
  • căciurului
plural
  • căciuri
  • căciurilor
vocativ singular
plural
cacior2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cacior
  • caciorul
  • cacioru‑
plural
  • caciori
  • caciorii
genitiv-dativ singular
  • cacior
  • caciorului
plural
  • caciori
  • caciorilor
vocativ singular
plural
Intrare: căcior
căcior adjectiv
adjectiv (A28)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcior
  • căciorul
  • căcioru‑
  • căcioa
  • căcioara
plural
  • căciori
  • căciorii
  • căcioare
  • căcioarele
genitiv-dativ singular
  • căcior
  • căciorului
  • căcioare
  • căcioarei
plural
  • căciori
  • căciorilor
  • căcioare
  • căcioarelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caciur, -ă / căciur, -ă (animal) caciur caciură căciur căciură cacior cacioră

  • 1. Miel cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă.
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie:

caciur / căciur (adj.) căciur cacior

etimologie: