cașexie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr cachexie, lat cachexia] (Med) Stare generală proastă a organismului, comună mai multor boli, care se manifestă prin tulburarea funcțiilor organismului, prin slăbire și anemie extremă, prin scăderea temperaturii corpului etc.

CAȘEXIE s. f. Boală care se manifestă prin slăbirea întregului organism și a tuturor funcțiilor de nutriție.

CAȘEXIE s. f. Stare generală proastă a organismului, comună mai multor boli, care se manifestă prin tulburarea funcțiilor organismului, prin slăbire și anemie extremă, prin scăderea temperaturii corpului etc. – Fr. cachexie (lat. lit. cachexia).

CAȘEXIE s.f. Boală manifestată prin slăbirea întregului organism și printr-o insuficiență funcțională a unor organe. [Gen. -iei. / < fr. cachexie, cf. gr. kakos – rău, hexis – stare].

CAȘEXIE s. f. sindrom prin slăbirea progresivă a întregului organism și printr-o insuficiență funcțională a unor organe. (< fr. cachexie)

CAȘEXIE f. Istovire generală a organismului cauzată de boli cronice. /<fr. cachexie, lat. cachexia

cachexie sf vz cașexie

*cachexíe f. (vgr. kahexía). Med. Suferință corporală, maĭ ales internă. – Și cah-.

cașexie s. f., art. cașexia, g.-d. cașexii, art. cașexiei

cașexie s. f., art. cașexia, g.-d. cașexii, art. cașexiei

cașexie s. f., art. cașexia, g.-d. cașexii, art. cașexiei

cașexie

CAȘEXIE (< fr.; {s} gr. kakhexia „stare proastă”) s. f. Stare de slăbire excesivă a organismului, în care substanțele de rezervă sînt consumate în totalitate, ajungîndu-se la atrofie musculară și alterarea stării generale. Poate fi consecința unei boli cronice, a subalimentației sau a bătrîneții (c. senilă).