6 intrări
24 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÁCA s. m. (În limbajul copiilor) 1. Excrement. 2. Lucru murdar, respingător. ◊ (Adjectival) Prețuri caca. – Din fr. caca.
cáca sm [At: LB / E: ns cf fr caca] (În limbajul copiilor) 1 Materii fecale. 2 Lucru murdar, respingător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÁCA subst. (În limbajul copiilor) 1. Materii fecale, excremente. 2. Lucru murdar, respingător. – Cf. fr. caca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de jupin_mitrache
- acțiuni
CĂCÁ, cac, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A defeca. 2. Tranz. și refl. A (se) umple de excremente. ◊ Expr. S-a căcat în scăldătoare = se zice despre un om norocos. 3. Tranz. A murdări. 4. Tranz. Fig. A naște. – Lat. cacare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cácă sf [At: H X, 151 / E: ns cf ca-ca (strigătul păsării)] (Orn; reg) Pasăre răpitoare, nedefinită mai îndeaproape.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cacă-frică si [At: DA ms / E: cacă (imperativ al lui căca) + frică] (Pfm) Om (foarte) fricos Cf: bășinos.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căcá [At: LM / Pzi: cac / E: ml cacare] 1 vr (Trv; d. oameni) A defeca. 2-3 vtr A (se) murdări. 4-5 vtr A(se) umple de excremente. 6-7 vt (Îe) Are cine te are cine ~, te spăla Cine te bate și mângâie. 8 vt (Trv; d. femei) A naște (cu ușurință, fără multe dureri). 9 vr (D. animale) A defeca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cấcă1 sf [At: REV. CRIT. III, 91 / E: ns cf căca] 1 Murdărie uscată din nas. 2 Femeie murdară, puturoasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cấcă2 sf [At: RĂDULESCU-CODIN / E: ns cf bâc, bâcă] (În limbajul copiilor) Bunică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cac, a căcá (vest) și cîca (est) v. tr. (lat. caco, -are). Triv. Murdăresc pin căcat: geamurĭ căcate de muște. V. refl. Îmĭ deșert mațele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cáca s. m., adj. invar.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
cáca s. f. invar., adj. invar.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*căca (a ~) vb., ind. prez. 3 cácă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de nsho_ci
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CÁCA s. v. excrement, fecale.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
caca s. v. EXCREMENT. FECALE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CĂCÁ vb. v. defeca, ieși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căca vb. v. DEFECA. IEȘI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CÁCA subst. ~ (din căca)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
CĂCÁ, cac, vb. I. Intranz. (câteodată și tranz.) și refl. A defeca (2). (meglenorom., macedorom. cac, istrorom. cąc; < lat. cacāre (Pușcariu); cf. it. cacare, prov., sp., port., cat. cagar, fr. chier; din rom. sunt deriv. bg. (po)kakam (= căca) și ngr. kakarándza (= excrement))
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
căcá (cac, căcát), vb. – A defeca. – Mr., megl. cac, istr. cǫc. Lat. cacāre (Pușcariu 247; REW 1443; Candrea-Dens., 206; DAR); cf. it. cacare, prov., sp., port. cagar, fr. chier. Se folosește în formă refl., uneori tranzitiv trans. Cf. căcat. Der. caca, adv., adj. (rahat, murdărie, cuvînt infantil), cf. Iordan, BF, VI, 150; căcăcios, adj. (fricos, care face pe el); căcăfrică, s. m. (leneș; laș); căcălău, s. n. (belșug, cantitate mare, grămadă); căcănar, s. m. (latrinar); căcănărie, s. f. (meseria de latrinar); căcăniu, adj. (de culoarea frunzelor moarte); căcărează, s. f. (excrement de oaie, capră, iepure, șobolan, cu formă caracteristică ovoidală), care presupune un anterior *căcărea (cf. it. cacherello) cu suf. -ză (Densusianu, Bausteine, 477), căcăreza, vb. (a defeca); căcări, vb. (a avea diaree; a alinta); căcărie, s. f. (toane, nazuri); căcător, adj. (care provoacă diaree); căcăstoare, s. f. (closet); căcătură, s. f. (defecare); căcău, s. m. (cioară albastră, Coracius garrula); căcîcea, s. m. (căcăcios); cîca, adj. și adv. (murdar, spurcat, cuvînt infantil); cîcă, s. f. (muci, murdărie, femeie murdară). Din rom. derivă bg. (po)kakam „a defeca” (Capidan, Raporturile, 233), și ngr. (sarak.) kakarandza „excrement” (Hoeg 123), pe care Meyer, Neugr. St., IV, 50, îl derivă eronat din it. cacare, cu suf. -anza.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
| — |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT71) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
caca
- comentariu În limbajul copiilor.surse: DEX '09 DEX '98
- 2. Lucru murdar, respingător.surse: DEX '09 DEX '98 un exempluexemple
- (și) adjectival Prețuri caca.surse: DEX '09
-
etimologie:
- cf. limba franceză cacasurse: DEX '98 DEX '09