14 definiții pentru „cabrioletă”   declinări

CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă2, șaretă. [Pr.: -bri-o-.Var.: gabriolétă s. f.] – Din fr. cabriolet.

Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți, trasă de obicei de un singur cal; brișcă2, șaretă. [Pr.: -bri-o-.Var.: gabriolétă, -e s. f.] – Din fr. cabriolet.

Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți; brișcă. În curtea largă, înconjurată de acareturi, stătea stingheră o cabrioletă cu un cal negru. REBREANU, R. I 162. – Pronunțat: -bri-o-. – Variantă: gabriolétă (STANCU, 259, DELAVRANCEA, H. TUD. 50) s. f.

Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

CABRIOLÉTĂ, cabriolete, s. f. Trăsurică ușoară, cu două roți. [Pr.: -bri-o-.Var.: gabriolétă s. f.] – Fr. cabriolet.

Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cabriolétă (ca-bri-o-) s. f., g.-d. art. cabriolétei; pl. cabrioléte

Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cabriolétă s. f. (sil. -bri-o-), pl. cabrioléte

Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CABRIOLÉTĂ s. șaretă, (rar) tilburi. (~ a unei ferme.)

Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CABRIOLÉTĂ s.f. Trăsură ușoară, cu două roți; brișcă. [Pron. -bri-o-, var. gabrioletă s.f. / < fr. cabriolet].

Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CABRIOLÉTĂ s. f. trăsură ușoară, cu două roți; șaretă. (< fr. cabriolet)

Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CABRIOLÉTĂ ~e f. Trăsură cu două roți, înaltă și neacoperită, trasă, de un singur cal; brișcă; șaretă. [Sil. -bri-o-] /<fr. cabriolet

Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cabrioletă f. trăsură ușoară pe două roate.

Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*cabriolétă f., pl. e (fr. cabriolet, d. cabriole, capriole, care vine d. it. capriola, salt ager, d. capra, capră). Brișcă maĭ boĭerească cu doŭă roate. – Ob. ga-.

Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CABRIOLÉTĂ s. șaretă, (rar) tílburi. (~ a unei ferme.)

Sursa: Sinonime82 (1982) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

gabinet, gabrioletă etc. Am explicat cîndva ca împrumutate din polonă unele dintre cuvintele românești care prezintă o variantă cu g- în loc de c-, avînd în vedere că pronunțarea polonă este cu g-. V. Kiparsky (Über etymologische Wörterbücher, în Neuphilologisoche Mitteilungen, LX, 1959, p. 221) citează pol. gabinet, gorset, giemza (cf. ceh. kamzik), pe care le explică prin „unsichere Artikulation der gebenden Sprache” și adaugă că numai în letonă sînt multe exemple de cuvinte indigene cu acest tratament (Kiparsky le explică prin „ostseefinnischer Substrat”). Mă gîndesc acum că în românește situația e mai complicată decît mi se păruse. În primul rînd există cuvinte de origine latină care prezintă un g- în loc de c-, insuficient explicate pînă acum: gaură < *cauula, găun < *cauo, gratie < cratis. Iată și exemple de origine turcă (toate datele care urmează provin din DA): gavanos < kavanos, gavaz (și cavas) < kavas, ghebă < kebe, ghergir < kârgir, ghiabur ca variantă la chiabur, curban, gurban < kurban. Din neogreacă: chindisi, ghindisi < ϰεντῶ. Din slavă: gîlbaș etc., față de rus. кoлбaкa (sau poate din maghiară ?), goropiștniță pentru coropișniță, grainic pentru crainic (contaminare cu grai ?), grilă pentru crilă, gujniță pentru cușniță. Din maghiară gocica pentru cocica. Trec cu vederea cuvintele cu origine multiplă: garafă și carafă (gr. γαράφα, fr. carafe), chitară și ghitară (it. chitarra din gr. ϰιθάρα, fr. guitare), căci modificarea fonetică, în aceste cazuri, nu privește limba română. De asemenea nu discut exemplele care prezintă variante create în românește (explicații se pot găsi, bineînțeles): chiorăi și ghiorăi (la bază e o onomatopee, deci există libertate de mișcare, de vreme ce imitația sunetelor din natură e aproximativă), cobaie și gobaie (etimologie necunoscută). Sînt și cazuri de c- în loc de g-: cușbă și gujbă < scr. gužba sau magh. guzsba (?; nu a fost acceptat nici de Gămulescu, nici de Tamás), crumpenă din germ. Grundbirne, ca să nu mai vorbesc de cangrenă (pentru care vezi aici mai sus, p. 33). Bămîn numeroase exemple de cuvinte relativ recente, venite din germană prin intermediar maghiar sau polon sau chiar direct din germană. Aici nu mai avem dificultăți de explicare a schimbării lui c- în g-, avînd în vedere pronunțarea germană a oclusivelor: gabinet și cabinet (it. gabinetto ?) gabrioletă și cabrioletă, gazin și cazino, garniz < germ. Karnies (Gl. reg., p. 35), ghistină și castană (evident, prin magh. gesztenye), gorset și corset (în copilărie am auzit la București pronunțarea cu g-), golofreanț și cotofleanț < germ. Kartoffelpflanze, greițar și creițar <germ. Kreuzer.

Sursa: GAER (1975) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink