cabotaj sn [At: SCÂNTEIA, 1947, nr. 746, 1/5 / Pl: ~e / E: fr cabotage] 1 Navigație comercială de-a lungul coastei. 2 Transport naval de mărfuri între porturi apropiate.

CABOTÁJ s. n. Navigație la distanță mică de-a lungul coastei.

CABOTÁJ s. n. Navigație la distanță mică de-a lungul coastei (între porturile aceleiași țări). – Fr. cabotage.

CABOTÁJ s.n. Navigație de-a lungul coastei de la un port la altul. [< fr. cabotage].

CABOTÁJ s. n. navigație maritimă de-a lungul coastei între localități apropiate. (< fr. cabotage)

CABOTÁJ ~e n. nav. Navigație comercială de-a lungul coastei mărilor, între porturi apropiate. /<fr. cabotage

*cabotágiŭ și (ob.) -áj n., pl. e (fr. cabotage, d. caboter, a face cabotaj, d. sp. cabo, cap, promontoriŭ; it. cabotaggio). Navigațiune comercială pe lîngă coaste orĭ de la cap la cap, foarte obișnuită în ainte de invențiunea busoleĭ.

cabotáj s. n., pl. cabotáje

cabotáj s. n., pl. cabotáje

cabotaj, pl. cabotaje