CABINĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire, într-un vehicul, pe plajă etc., cu destinații speciale. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine.

cabină sf [At: DUNĂREANU, CH. 151 / Pl: ~ne / E: fr cabine] 1-3 încăpere mică amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc. având diverse destinații.

*CABINĂ (pl. -ne) sf. 1 ⛵ Odăiță pe bordul unei corăbii: în aerul greu al cabinei... închid ochii și încerc să cuget VLAH. ¶ 2 🚝 Compartiment într’un vagon de dormit ¶ 3 Cămăruță, mai adesea de scînduri, în care se desbracă cei ce se scaldă ¶ 4 ✉️ ~ telefonică, mică despărțitură într’un local de poștă, într’un hotel, într’o cafenea, etc. unde e instalat un telefon pentru serviciul publicului [fr.].

CABINĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, amenajată într-o clădire sau într-un vehicul, pe plajă etc., având diverse destinații. Cabină telefonică. Cabină de proiecție. – Din fr. cabine.

CABINĂ, cabine, s. f. Mică încăpere fixă sau transportabilă, cu destinație specială. Cabină de actor. Cabina suflerului. Cabina șoferului. Cabină de baie. ▭ În secțiile devotare se scurg necontenit zeci și sute de oameni, Ușile cabinelor se închid și se deschid necontenit. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2520. [Iahtul]avea un salonaș cochet, cabine cu tot confortul și un bucătar excelent. BART, E. 108. Se trînti pe pat pufnind de mînie, pe cînd valurile, zbătîndu-se în coasta șlepului, răsunau în cabină cu-n geamăt înădușit. DUNĂREANU, CH.153. Cabină telefonică = cabină din care se vorbește la telefon în oficiile telefonice publice. Cabină de proiecție = cabină în care sînt instalate, la cinematograf, aparatele de proiecție. Cabină de ascensor = încăpere mobilă aparținînd unei instalații de ascensor și care servește la transportul de persoane sau de materiale între diferitele etaje ale unei clădiri. Cabină de semnalizare = cabină din care se transmit semnalele feroviare. Cabină de comandă = încăpere unde sînt instalate aparatele prin care se transmit comenzile într-un sistem tehnic.

CABINĂ, cabine, s. f. Încăpere mică, fixă sau transportabilă, cu destinații speciale. – Fr. cabine.

CABINĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, avînd diverse destinații. ◊ Cabină telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].

CABINĂ s. f. încăpere mică amenajată într-o clădire, pe un vehicul, la bordul unei (aero)nave etc. ♦ ~ telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; ~ spațială = compartiment etanșeizat al unei nave spațiale în care stau astronauții în timpul zborului. (< fr. cabine)

CABINĂ ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanță cu destinația. ~a șoferului. ~ telefonică. ◊ ~ spațială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauții în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine

cabină f. 1. cămăruță pe bordul unei corăbii; 2. spațiu închis la o baie.

*cabínă f., pl. e (fr. cabine, d. engl. cabin, rudă cu fr. cabane, mlat. capána, colibă). Cameră mică într’o corabie. Cameră de baĭe (într’un stabiliment, într’o casă).

cabină-mamă s. f. (astr.) Cabina principală dintr-o navă cosmică ◊ „Collins [...] va rămâne singur la comanda cabinei-mamă.” Sc. 21 VII 69 p. 6. ◊ „Admițând că o nouă defecțiune a dispozitivului de cuplare a survenit la întoarcerea lui S. și M. de pe Lună – a precizat F. – situația va fi grea, dar nu dramatică, fiind asigurate atât mijloacele necesare revenirii lor în condiții de securitate în interiorul cabinei-mame, cât și materialul selenar.” R.l. 3 II 71 p. 6 (din cabină + mamă, după fr. cabine-mère; DMN 1969)

cabină s. f., g.-d. art. cabinei; pl. cabine

cabină s. f., g.-d. art. cabinei; pl. cabine

cabină s. f., g.-d. art. cabinei; pl. cabine

CABINĂ încăpere la bordul unei aeronave destinată echipajului sau transportului. Cabina pentru echipaj conține toate elementele de comandă ale aeronavei (cupola asigurând o vedere bună) fiind separată, de regulă, de restul aeronavei printr-un perete având o ușă care se închide. Aeronavele care zboară la înălțimi mari sunt dotate cu cabină etanșă (presurizată) în care presiunea este menținută la valoare constant mai ridicată decât cea a mediului exterior cu ajutorul unor dispozitive de menținere a presiunii normale a aerului din interior, pentru evitarea efectelor fiziologice ale presiunii reduse și a lipsei de aer asupra echipajului sau pasagerilor.

CABINĂ SPAȚIALĂ s. capsulă cosmică.

CABINĂ SPAȚIALĂ s. capsulă cosmică.