CABINĂ, cabine, s. f. Mică încăpere fixă sau transportabilă, cu destinație specială. Cabină de actor. Cabina suflerului. Cabina șoferului. Cabină de baie. ▭ În secțiile devotare se scurg necontenit zeci și sute de oameni, Ușile cabinelor se închid și se deschid necontenit. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2520. [Iahtul]avea un salonaș cochet, cabine cu tot confortul și un bucătar excelent. BART, E. 108. Se trînti pe pat pufnind de mînie, pe cînd valurile, zbătîndu-se în coasta șlepului, răsunau în cabină cu-n geamăt înădușit. DUNĂREANU, CH.153. Cabină telefonică = cabină din care se vorbește la telefon în oficiile telefonice publice. Cabină de proiecție = cabină în care sînt instalate, la cinematograf, aparatele de proiecție. Cabină de ascensor = încăpere mobilă aparținînd unei instalații de ascensor și care servește la transportul de persoane sau de materiale între diferitele etaje ale unei clădiri. Cabină de semnalizare = cabină din care se transmit semnalele feroviare. Cabină de comandă = încăpere unde sînt instalate aparatele prin care se transmit comenzile într-un sistem tehnic.