15 definiții pentru cațaveică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cațavéică sf [At: H II, 132 / Pl: ~ici și ~ice / E: ucr кацавейка] 1 (Mol) Haină țărănească purtată de femei, îmblănită, scurtă, cu mâneci largi Si: scurteică. 2 (Mol) Manta femeiască de culoare cenușie, pe dedesubt cu blană de oaie, iar la guler cu șuvițe de piele de vulpe sau de lup, cu mâneci largi, neîmblănite, lungă până la genunchi, cu două crăpături în loc de buzunare Cf fermenea, malotea. 3 (Reg; fig) Femeie șireată. 4 (Zid; Mun) Mistrie mică.

CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka. corectată

CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka. corectată

CAȚAVÉICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească purtată de femei, cu mîneci largi și lungă pînă aproape de genunchi, uneori îmblănită; scurteică. Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră. SADOVEANU, P: M. 56. Era îmbrăcată într-o cațaveică din petice toată. VLAHUȚĂ, O. A. 91. O să-mi fac un pieptar mie, și femeii o cațaveică. NEGRUZZI, S. I 32.

CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească (îmblănită) cu mâneci largi și lungă până sub talie, purtată de femei; scurteică. – Ucr. kacavejka.

CAȚAVÉICĂ ~ci f. Haină țărănească (îmblănită) scurtă până la talie, cu mâneci lungi, purtată, mai ales, de femei; scurteică. /<ucr. kacavejka

cațaveică f. Mold. scurteică. [Rus. KAȚAVEIKA, mantilă].

cațavéĭcă f., pl. ĭ (rut. kacavéĭka, rus. koceveĭka, de unde și ung. kacabajka). Est. Scurteĭcă (haĭnă femeĭască blănită) lungă pînă la genuchĭ și fără nasturĭ pe care o poartă țărancele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cațavéică (-vei-) s. f., g.-d. art. cațavéicii; pl. cațavéici

cațavéică s. f. (sil. -vei-), g.-d. art. cațavéicii; pl. cațavéici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CAȚAVÉICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară de către femei.)

CAȚAVEICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cațavéică (cațavéici), s. f. – Haină scurtă îmblănită, purtată de femei. Rut. kacavejka (Cihac, II, 46; Iordan, Dift., 101). Se folosește numai în Mold.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cațavéică, cațavéici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cațaveică, cațaveici s. f. prostituată.

Intrare: cațaveică
cațaveică substantiv feminin
  • silabație: -vei-că
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cațaveică
  • cațaveica
plural
  • cațaveici
  • cațaveicile
genitiv-dativ singular
  • cațaveici
  • cațaveicii
plural
  • cațaveici
  • cațaveicilor
vocativ singular
plural

cațaveică

  • 1. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scurteică zoavă 3 exemple
    exemple
    • Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră. SADOVEANU, P: M. 56.
      surse: DLRLC
    • Era îmbrăcată într-o cațaveică din petice toată. VLAHUȚĂ, O. A. 91.
      surse: DLRLC
    • O să-mi fac un pieptar mie, și femeii o cațaveică. NEGRUZZI, S. I 32.
      surse: DLRLC

etimologie: