cațaveică sf [At: H II, 132 / Pl: ~ici și ~ice / E: ucr кацавейка] 1 (Mol) Haină țărănească purtată de femei, îmblănită, scurtă, cu mâneci largi Si: scurteică. 2 (Mol) Manta femeiască de culoare cenușie, pe dedesubt cu blană de oaie, iar la guler cu șuvițe de piele de vulpe sau de lup, cu mâneci largi, neîmblănite, lungă până la genunchi, cu două crăpături în loc de buzunare Cf fermenea, malotea. 3 (Reg; fig) Femeie șireată. 4 (Zid; Mun) Mistrie mică.

CAȚAVEICĂ (pl. -ci) sf. 1 Mold. Bucov. 👕 Scurteică: ce frumoasă ~ am să fac nevestei mele din blana istui vulpoiu (CRG.) ¶ 2 🏠 Mistrie mică de care se servește zidarul (🖼 989) ¶ 3 Olten. Oală de mărime mijlocie [1 < rut.; pentru 2 comp. srb. blg. kaca „oală”].

CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească purtată de femei, cu mîneci largi și lungă pînă aproape de genunchi, uneori îmblănită; scurteică. Purta cațaveică de vulpe cu fața albastră. SADOVEANU, P: M. 56. Era îmbrăcată într-o cațaveică din petice toată. VLAHUȚĂ, O. A. 91. O să-mi fac un pieptar mie, și femeii o cațaveică. NEGRUZZI, S. I 32.

CAȚAVEICĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească (îmblănită) cu mîneci largi și lungă pînă sub talie, purtată de femei; scurteică. – Ucr. kacavejka.

CAȚAVEICĂ ~ci f. Haină țărănească (îmblănită) scurtă până la talie, cu mâneci lungi, purtată, mai ales, de femei; scurteică. /<ucr. kacavejka

cațaveică f. Mold. scurteică. [Rus. KAȚAVEIKA, mantilă].

cațavéĭcă f., pl. ĭ (rut. kacavéĭka, rus. koceveĭka, de unde și ung. kacabajka). Est. Scurteĭcă (haĭnă femeĭască blănită) lungă pînă la genuchĭ și fără nasturĭ pe care o poartă țărancele.

cațaveică (reg.) (desp. -vei-) s. f., g.-d. art. cațaveicii; pl. cațaveici

cațaveică (-vei-) s. f., g.-d. art. cațaveicii; pl. cațaveici

cațaveică s. f. (sil. -vei-), g.-d. art. cațaveicii; pl. cațaveici

cațaveică, -ci.

cațaveică (cațaveici), s. f. – Haină scurtă îmblănită, purtată de femei. Rut. kacavejka (Cihac, II, 46; Iordan, Dift., 101). Se folosește numai în Mold.

cațaveică, cațaveici s. f. prostituată.

CAȚAVEICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară de către femei.)

CAȚAVEICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară.)

cațaveică, cațaveici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică.