8 definiții pentru cătănime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂTĂNÍME, cătănimi, s. f. (Reg.) Mulțime de cătane. – Cătană + suf. -ime.
CĂTĂNÍME, cătănimi, s. f. (Reg.) Mulțime de cătane. – Cătană + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cătăníme sf [At: LB / Pl: ~mi / E: cătană + -ime] (Reg) Mulțime de cătane Si: ostășime, soldățime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂTĂNÍME, cătănimi, s. f. (Reg.) Mulțime de cătane. – Din cătană + suf. -ime.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cătăníme f. Fam. Soldățime.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cătăníme (reg.) s. f., g.-d. art. cătănímii; pl. cătăními
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cătăníme s. f., g.-d. art. cătănímii; pl. cătăními
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CĂTĂNÍME s. v. ostășime, soldățime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cătănime s. v. OSTĂȘIME. SOLDĂȚIME.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cătănime
cătănime substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||