8 definiții pentru cătănime


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cătăníme sf [At: LB / Pl: ~mi / E: cătană + -ime] (Reg) Mulțime de cătane Si: ostășime, soldățime.

CĂTĂNÍME, cătănimi, s. f. (Reg.) Mulțime de cătane. – Cătană + suf. -ime.

CĂTĂNÍME, cătănimi, s. f. (Reg.) Mulțime de cătane. – Cătană + suf. -ime.

CĂTĂNÍME, cătănimi, s. f. (Reg.) Mulțime de cătane. – Din cătană + suf. -ime.

cătăníme f. Fam. Soldățime.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cătăníme (reg.) s. f., g.-d. art. cătănímii; pl. cătăními

cătăníme s. f., g.-d. art. cătănímii; pl. cătăními


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂTĂNÍME s. v. ostășime, soldățime.

cătănime s. v. OSTĂȘIME. SOLDĂȚIME.

Intrare: cătănime
cătănime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătănime
  • cătănimea
plural
  • cătănimi
  • cătănimile
genitiv-dativ singular
  • cătănimi
  • cătănimii
plural
  • cătănimi
  • cătănimilor
vocativ singular
plural

cătănime

etimologie:

  • Cătană + sufix -ime.
    surse: DEX '98 DEX '09