14 definiții pentru ostășime

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSTĂȘIME s. f. Mulțime de ostași, armată; soldățime. – Ostaș + suf. -ime.

ostășime sf [At: ALECSANDRI, P. III, 20 / Pl: (rar) ~mi / E: ostaș + -ime] 1 Mulțime de ostași. 2 Armată.

OSTĂȘIME s. f. (Rar) Mulțime de ostași, armată; soldățime. – Ostaș + suf. -ime.

OSTĂȘIME s. f. (Rar) Mulțime de ostași, armată, soldățime. A noastră ostășime, în foc iuțindu-și pasul, Dorea, cerea, prin tunuri ca să-ți audă glasul. ALECSANDRI, P. III 471.

OSTĂȘIME f. rar. (colectiv de la ostaș) 1) Totalitate a ostașilor; soldățime. 2) Mulțime de ostași. /ostaș + suf. ~ime

ostășíme f. Mare număr de ostașĭ, totalitatea ostașilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ostășime s. f., g.-d. art. ostășimii

ostășime s. f., g.-d. art. ostășimii

ostășime s. f., g.-d. art. ostășimii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSTĂȘIME s. soldățime, (Transilv.) cătănime.

OSTĂȘIME s. v. armată, oaste, oștire, putere, trupe.

OSTĂȘIME s. soldățime, (Transilv.) cătănime.

ostășime s. v. ARMATĂ. OASTE. OȘTIRE. PUTERE. TRUPE.

Intrare: ostășime
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostășime
  • ostășimea
plural
genitiv-dativ singular
  • ostășimi
  • ostășimii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ostășimesubstantiv feminin

  • 1. Mulțime de ostași. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A noastră ostășime, în foc iuțindu-și pasul, Dorea, cerea, prin tunuri ca să-ți audă glasul. ALECSANDRI, P. III 471. DLRLC
etimologie:
  • Ostaș + sufix -ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.