2 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui căruță. – Căruță + suf. -ioară.

CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt purtați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior.

cărucioară sf [At: ISPIRESCU, L. 188 / P: ~cioa~ / Pl: ~re / E: căruță + -ioară] 1-2 (Șhp) Căruță (1) (mică).

cărucior sn [At: N. COSTIN, ap. LET. I, A 19/20 / P: ~cior / Pl: ~oare / E: căruț + -ior] 1-2 (Înv; șhp) Căruț (1-2). 3 Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici Si: căruț (3). 4 Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transportul de sarcini relativ mici pe distanțe scurte Si: căruț (4). 5 (Teh) Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru, sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat.

CĂRUCIOARĂ (pl. -re) sf. 1 dim. CĂRUȚĂ: se puse de-și cumpără o ~ cu un cal rău RET. 2 Căruță ușoară de poștă: în cinci minute eram pe drum cu două cărucioare de poștă I.-GH..

CĂRUCIOR (pl. -oare) sn. 1 dim. CĂRUȚ(Ă): ~ul lui era tras de trei cai negri în front I.-GH. 2 Căruță mică ce se trage de un om: ~ul se opri în pragul fierăriei, tîrît de o fată ca de 12 ani DLVR. 3 Căruță mică în care se plimbă copiii (🖼 934): mai la o parte un ~ cu copii GRL. 4 Căruță mititică cu care se joacă copiii: Dan meșterea un ~ pentru fetiță VLAH..

CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. – Căruță + suf. -ioară.

CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sunt plimbați copiii mici; căruț (3). 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț (2). 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. – Căruț + suf. -ior.

CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. La cererea lui Mihai, cărucioara ocoli așezările Podenilor și se lăsă spre dreapta, pe drumul cîmpului dinspre Pănoiu. MIHALE, O. 454. Iată, o cărucioară, fără să fie trasă de cai, veni. ISPIRESCU, L. 188.

CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. (Adesea determinat prin «de copii») Trăsurică în care sînt plimbați copiii, mici; căruț (3). [Copiii] cei mici de tot erau în leagăne, cu jucării spînzurate din tavan deasupra lor, alții care începeau să meargă erau puși în niște cărucioare. SAHIA, U.R.S.S. 135. 2. Vehicul de dimensiuni reduse, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care e folosit la transportat sau deplasare.

CĂRUCIOARĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță.

CĂRUCIOR, cărucioare, s. n. 1. Trăsurică în care sînt plimbați copiii mici. 2. Vehicul de dimensiuni reduse, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care e folosit la transporturi. – Din căruță + suf. -ior.

CĂRUCIOR ~oare n. 1) Trăsură mică în care sunt purtați copiii. 2) Vehicul de dimensiuni reduse, care se deplasează pe calea ferată sau suspendat pe cablu. 3) Dispozitiv al unei mașini-unelte care transportă piesa de prelucrat sau unealta prelucrătoare. /căruț + suf. ~ior

cărucioară f. căruță mică și ușoară (mai ales de poștă).

cărucĭoáră (oa dift.) f., pl. e. Căruță mică.

cărucĭór n., pl. oare. Căruț mic.

Ortografice DOOM

cărucioară (rar) (desp. -cioa-) s. f., g.-d. art. cărucioarei; pl. cărucioare

cărucior s. n., pl. cărucioare

cărucioară (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. cărucioarei; pl. cărucioare

cărucior s. n., pl. cărucioare

cărucioară s. f., g.-d. art. cărucioarei; pl. cărucioare

cărucior s. n., pl. cărucioare

Sinonime

CĂRUCIOR s. căruț, landou, trăsurică, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)

CĂRUCIOR s. căruț, landou, trăsurică, (rar) cărucean. (~ pentru copiii mici.)

Intrare: cărucioară
cărucioară substantiv feminin
  • silabație: -cioa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărucioară
  • cărucioara
plural
  • cărucioare
  • cărucioarele
genitiv-dativ singular
  • cărucioare
  • cărucioarei
plural
  • cărucioare
  • cărucioarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cărucior
cărucior substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărucior
  • căruciorul
  • cărucioru‑
plural
  • cărucioare
  • cărucioarele
genitiv-dativ singular
  • cărucior
  • căruciorului
plural
  • cărucioare
  • cărucioarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărucioară, cărucioaresubstantiv feminin

  • 1. rar Diminutiv al lui căruță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La cererea lui Mihai, cărucioara ocoli așezările Podenilor și se lăsă spre dreapta, pe drumul cîmpului dinspre Pănoiu. MIHALE, O. 454. DLRLC
    • format_quote Iată, o cărucioară, fără să fie trasă de cai, veni. ISPIRESCU, L. 188. DLRLC
etimologie:
  • Căruță + -ioară. DEX '98 DEX '09

cărucior, cărucioaresubstantiv neutru

  • 1. Trăsurică în care sunt purtați copiii mici; căruț. DEX '09 DLRLC
    • format_quote [Copiii] cei mici de tot erau în leagăne, cu jucării spînzurate din tavan deasupra lor, alții care începeau să meargă erau puși în niște cărucioare. SAHIA, U.R.S.S. 135. DLRLC
  • 2. Vehicul de dimensiuni reduse, cu roți de rulare, care se poate deplasa pe linii ferate, pe cabluri sau pe drumuri obișnuite și care este folosit la transporturi de sarcini relativ mici pe distanțe scurte; căruț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căruț
  • 3. Subansamblu al unei mașini-unelte, al unei mașini de lucru sau al unui utilaj, folosit pentru deplasarea uneltei, a obiectului de prelucrat etc. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Căruț + -ior. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „cărucioare” (10 clipuri)
Clipul 1 / 10