8 definiții pentru cărniță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărníță sf [At: SADOVEANU, N. F. 82 / Pl: ~țe / E: carne + -iță] 1-6 (Șhp) Carne (1) (puțină sau fragedă, gustoasă) Si: cărnicică (1-6), cărnișoară (1-6), (înv) cărnicea (1-6).

CĂRNÍȚĂ, cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară. – Carne + suf. -iță.

CĂRNÍȚĂ, cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară. – Carne + suf. -iță.

CĂRNÍȚĂ, cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne. Racii de mult îmi dădeau de veste în sfori, trăgînd cărnițele spre cotloane; dar eu mă lehămetuisem de ei. SADOVEANU, N. F. 95. Iar din cărnița cea grasă Mi-oi face mie o masă, Din cărnița cea mai multă Mi-oi face un pic de nuntă. MARIAN, S. 22.

CĂRNÍȚĂ, cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărníță s. f., g.-d. art. cărníței; pl. cărníțe

cărníță s. f., g.-d. art. cărníței; pl. cărníțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRNÍȚĂ s. (rar) cărnicică, cărnișoară.

CĂRNIȚĂ s. (rar) cărnicică, cărnișoară.

Intrare: cărniță
cărniță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărniță
  • cărnița
plural
  • cărnițe
  • cărnițele
genitiv-dativ singular
  • cărnițe
  • cărniței
plural
  • cărnițe
  • cărnițelor
vocativ singular
plural

cărniță

  • 1. Diminutiv al lui carne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cărnicică cărnișoară 2 exemple
    exemple
    • Racii de mult îmi dădeau de veste în sfori, trăgînd cărnițele spre cotloane; dar eu mă lehămetuisem de ei. SADOVEANU, N. F. 95.
      surse: DLRLC
    • Iar din cărnița cea grasă Mi-oi face mie o masă, Din cărnița cea mai multă Mi-oi face un pic de nuntă. MARIAN, S. 22.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Carne + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09