CĂRNIȚĂ, cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne. Racii de mult îmi dădeau de veste în sfori, trăgînd cărnițele spre cotloane; dar eu mă lehămetuisem de ei. SADOVEANU, N. F. 95. Iar din cărnița cea grasă Mi-oi face mie o masă, Din cărnița cea mai multă Mi-oi face un pic de nuntă. MARIAN, S. 22.