11 definiții pentru cărăușie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie.

CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie.

cărăușíe sf [At: ECONOMIA, 74/20 / P: ~ră-u~ / Pl: ~ii / E: cărăuș + -ie] 1-2 Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. 3-4 (Iuz; îs) ~ publică Cărăușie (1-2) organizată de stat. 5 Ocupația cărăușului (1) Si: cărăușit, (reg) chirigie, harabagie. 6 (Iuz) Plată făcută cărăușului pentru transport.

CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (mai ales în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. Tustrei feciorii babei umblau în cărăușie și cîștigau mulți bani. CREANGĂ, P. 4. Cărăușia-i scumpă, șosele mai n-avem, și pînă-agiung productele la malul Dunării, cîte care se sfarmă, cîți boi se dezghină și mor, cîtă pîne se pierde! ALECSANDRI, T. I 348. Toți răzeșii se ocupă nu numai cu lucrul pămîntului, dară și cu facerea de cărăușii. I. IONESCU, D. 391. Bărbatul femeii pornise la cărăușie, ca să cîștige ceva parale. ȘEZ. I 59. – Pronunțat: -ră-u-.

CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. – Din cărăuș + suf. -ie.

CĂRĂUȘÍE ~i f. Ocupația cărăușului. [Art. cărăușia; G.-D. cărăușiei; Sil. -ră-u-și-e] /cărăuș + suf. ~ie

cărăușie f. 1. meseria cărăușului; 2. transport: cărăușia e scumpă AL.

cărăușíe f. Meseria de cărăuș, harabagerie, transport. V. chirie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărăușíe (-ră-u-) s. f., art. cărăușía, g.-d. art. cărăușíei; (transporturi) pl. cărăușíi, art. cărăușíile

cărăușíe s. f. (sil. -ră-u-), art. cărăușía, g.-d. art. cărăușíei; (transporturi) pl. cărăușíi, art. cărăușíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRĂUȘÍE s. cărăușit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereșie, sechereșit. (Se ocupă cu ~.)

CĂRĂUȘIE s. cărăușit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereșie, sechereșit. (Se ocupă cu ~.)

Intrare: cărăușie
cărăușie substantiv feminin
  • silabație: că-ră-u-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăușie
  • cărăușia
plural
  • cărăușii
  • cărăușiile
genitiv-dativ singular
  • cărăușii
  • cărăușiei
plural
  • cărăușii
  • cărăușiilor
vocativ singular
plural

cărăușie

  • 1. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: transport 2 exemple
    exemple
    • Cărăușia-i scumpă, șosele mai n-avem, și pînă-agiung productele la malul Dunării, cîte care se sfarmă, cîți boi se dezghină și mor, cîtă pîne se pierde! ALECSANDRI, T. I 348.
      surse: DLRLC
    • Toți răzeșii se ocupă nu numai cu lucrul pămîntului, dară și cu facerea de cărăușii. I. IONESCU, D. 391.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cărăuș + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09