3 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărător, ~oare [At: BIBLIA (1688), 309 / Pl: ~i, ~oare / E: căra + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care cară ceva. 3 sm (Spc) Hamal. 4-5 smf, a (înv) (Persoană) care cară cerealele netreierate (în clăi). 6 sf (Pop) Femeie care cară apa pentru mort. 7 sn Butoi în care se pun prune pentru zdrobit Si: (înv) zăcătoar. 8 sn Butoi mare așezat culcat (într-o căruță), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată și care servește la transportarea prunelor din livezi până la butoaie. 9 sf Butoi vechi și desfundat la un capăt, care este fixat în car, și în care se transportă strugurii zdrobiți.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărătoare2 (butoi) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătorii; pl. cărători

cărătoare1 (persoană) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătoarei; pl. cărătoare

cărătoáre (butoi) s. f., g.-d. art. cărătórii; pl. cărătóri

cărătoáre (femeie) s. f., g.-d. art. cărătoárei; pl. cărătoáre

cărător2 (butoi) (pop.) s. n., pl. cărătoare

cărătór (butoi) s. n., pl. cărătoáre

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cărătoare, cărătóri, s.f. (reg.) butoi folosit la căratul strugurilor strosiți de la vie; pritoacă.

cărătór, cărătóare, s.n. (reg.) butoi în care se pun prunele la frământat; zăcătoare.

Intrare: cărătoare (butoi)
cărătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărătoare
  • cărătoarea
plural
  • cărători
  • cărătorile
genitiv-dativ singular
  • cărători
  • cărătorii
plural
  • cărători
  • cărătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: cărătoare (persoană)
cărătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărătoare
  • cărătoarea
plural
  • cărătoare
  • cărătoarele
genitiv-dativ singular
  • cărătoare
  • cărătoarei
plural
  • cărătoare
  • cărătoarelor
vocativ singular
  • cărătoare
  • cărătoareo
plural
  • cărătoarelor
Intrare: cărător (butoi)
cărător2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărător
  • cărătorul
  • cărătoru‑
plural
  • cărătoare
  • cărătoarele
genitiv-dativ singular
  • cărător
  • cărătorului
plural
  • cărătoare
  • cărătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărătoare, cărătorisubstantiv feminin

  • 1. Butoi vechi și desfundat la un capăt, care este fixat în car, și în care se transportă strugurii zdrobiți. MDA2
etimologie:
  • căra + sufix -ător. MDA2

cărător, cărătoaresubstantiv neutru

  • 1. Butoi în care se pun prune pentru zdrobit. MDA2
    sinonime: zăcător
  • 2. Butoi mare așezat culcat (într-o căruță), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată și care servește la transportarea prunelor din livezi până la butoaie. MDA2
etimologie:
  • căra + sufix -ător. MDA2

cărător, cărătorisubstantiv masculin
cărătoare, cărătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care cară ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cei doi săpători Și doi cărători Lămpile pompează Și-așteaptă să vază Ce mare jivină În munte suspină. CORBEA, A. 34. DLRLC
    • 1.1. prin specializare Hamal. DEX '09 DLRLC
      sinonime: hamal
      • format_quote Matrozii corăbiei și cărătorii sau hamalii portului umblau în sus și în jos, ca furnicele. ODOBESCU, S. III 248. DLRLC
    • 1.2. Persoană care cară recolta. DLRLC
      • format_quote Au venit cărătorii și m-au împuns cu țăpoaiele și m-au zvîrlit în car. ȘEZ. VII 73. DLRLC
etimologie:
  • Căra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.