8 definiții pentru cărăruică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărărúică sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ici / E: cărare + -uică] 1-2 (Rar; șhp) Cărămie (1-2). corectată

CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.

CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Cărare + suf. -uică.

CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărărușă. Apoi furca-n brîu să pui, Cărăruica Să-mi tot sui. TEODORESCU, P. P. 641. – Pronunțat: -rui-.

CĂRĂRÚICĂ, cărăruici, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -uică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărărúică s. f., g.-d. art. cărărúicii; pl. cărărúici

cărărúică s. f., g.-d. art. cărărúicii; pl. cărărúici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRĂRÚICĂ s. v. cărăruie, cărărușă, potecuță.

cărăruică s. v. CĂRĂRUIE. CĂRĂRUȘĂ. POTECUȚĂ.

Intrare: cărăruică
cărăruică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăruică
  • cărăruica
plural
  • cărăruici
  • cărăruicile
genitiv-dativ singular
  • cărăruici
  • cărăruicii
plural
  • cărăruici
  • cărăruicilor
vocativ singular
plural

cărăruică

etimologie:

  • Cărare + sufix -uică.
    surse: DEX '98 DEX '09