2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căputat2, ~ă a [At: ȘEZ. V, 15 / Pl: ~ați, ~e / E: căputa] 1 Căruia i s-au pus căpute (1) noi. 2 (D. găuri în ciorap) Care este însăilat de mântuială Si: (înv) înciocolat.

căputát1 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: căputa] 1-2 (Rar) Căputare (1-2).

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată; a încăputa. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului; a încăputa. – Din căpută.

căputa [At: ANON. CAR. / Pzi: ~tez, (rar) căput / E: căpută] 1-2 vt A pune căpute (1-2) noi la o încălțăminte uzată Si: a încăpută. 3 vt A înlocui, total sau parțial, partea care acoperă laba piciorului unui ciorap uzat Si: a încăpută. 4-5 vtr (Fig) A (se) potrivi ca o căpută la încălțăminte. 6 vt A însăila (de mântuială) Si: (reg) a înciocola. 7 vr (D. un văduv; rar) A se recăsători cu o văduvă.

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. Văzînd noi că era cît pe ce să se încaiere la bătaie, ne punem la mijloc și-i împăcăm cu mare greu; loan să mai dea un irmilic lui Pavel, iar el să-i căputeze ciubotele. CREANGĂ, A. 107. Ciubota căputată Bună-ar fi, cînd n-ar fi spartă. ȘEZ. V 15. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care îmbracă laba piciorului. – Variantă: încăputá (DELAVRANCEA, H. T. 16) vb., I.

CĂPUTÁ, căputez, vb. I. Tranz. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată. ♦ A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat, partea care acoperă laba piciorului. [Var.: încăputá vb. I] – Din căpută.

A CĂPUTÁ ~éz tranz. (încălțăminte uzată) A înzestra cu căpute noi. /Din căpută

căputà V. a pune căpute la carâmbii unei cisme.

căputéz v. tr. (d. căpută). Pun căpute la încălțăminte. – Și încăp-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căputá (a ~) vb., ind. prez. 3 căputeáză

căputá vb., ind. prez. 1 sg. căputéz, 3 sg. și pl. căputeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPUTÁ vb. a încăputa, (înv. și reg.) a însura. (~ ciorapii, încălțămintea.)

CĂPUTA vb. a încăputa, (înv. și reg.) a însura. (~ ciorapii, încălțămintea.)

Intrare: căputat
căputat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căputat
  • căputatul
  • căputatu‑
  • căputa
  • căputata
plural
  • căputați
  • căputații
  • căputate
  • căputatele
genitiv-dativ singular
  • căputat
  • căputatului
  • căputate
  • căputatei
plural
  • căputați
  • căputaților
  • căputate
  • căputatelor
vocativ singular
plural
Intrare: căputa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căputa
  • căputare
  • căputat
  • căputatu‑
  • căputând
  • căputându‑
singular plural
  • căputea
  • căputați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căputez
(să)
  • căputez
  • căputam
  • căputai
  • căputasem
a II-a (tu)
  • căputezi
(să)
  • căputezi
  • căputai
  • căputași
  • căputaseși
a III-a (el, ea)
  • căputea
(să)
  • căputeze
  • căputa
  • căpută
  • căputase
plural I (noi)
  • căputăm
(să)
  • căputăm
  • căputam
  • căputarăm
  • căputaserăm
  • căputasem
a II-a (voi)
  • căputați
(să)
  • căputați
  • căputați
  • căputarăți
  • căputaserăți
  • căputaseți
a III-a (ei, ele)
  • căputea
(să)
  • căputeze
  • căputau
  • căputa
  • căputaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăputa
  • ‑ncăputa
  • încăputare
  • ‑ncăputare
  • încăputat
  • ‑ncăputat
  • încăputatu‑
  • ‑ncăputatu‑
  • încăputând
  • ‑ncăputând
  • încăputându‑
  • ‑ncăputându‑
singular plural
  • încăputea
  • ‑ncăputea
  • încăputați
  • ‑ncăputați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăputez
  • ‑ncăputez
(să)
  • încăputez
  • ‑ncăputez
  • încăputam
  • ‑ncăputam
  • încăputai
  • ‑ncăputai
  • încăputasem
  • ‑ncăputasem
a II-a (tu)
  • încăputezi
  • ‑ncăputezi
(să)
  • încăputezi
  • ‑ncăputezi
  • încăputai
  • ‑ncăputai
  • încăputași
  • ‑ncăputași
  • încăputaseși
  • ‑ncăputaseși
a III-a (el, ea)
  • încăputea
  • ‑ncăputea
(să)
  • încăputeze
  • ‑ncăputeze
  • încăputa
  • ‑ncăputa
  • încăpută
  • ‑ncăpută
  • încăputase
  • ‑ncăputase
plural I (noi)
  • încăputăm
  • ‑ncăputăm
(să)
  • încăputăm
  • ‑ncăputăm
  • încăputam
  • ‑ncăputam
  • încăputarăm
  • ‑ncăputarăm
  • încăputaserăm
  • ‑ncăputaserăm
  • încăputasem
  • ‑ncăputasem
a II-a (voi)
  • încăputați
  • ‑ncăputați
(să)
  • încăputați
  • ‑ncăputați
  • încăputați
  • ‑ncăputați
  • încăputarăți
  • ‑ncăputarăți
  • încăputaserăți
  • ‑ncăputaserăți
  • încăputaseți
  • ‑ncăputaseți
a III-a (ei, ele)
  • încăputea
  • ‑ncăputea
(să)
  • încăputeze
  • ‑ncăputeze
  • încăputau
  • ‑ncăputau
  • încăputa
  • ‑ncăputa
  • încăputaseră
  • ‑ncăputaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căputa încăputa

  • 1. A pune căpute noi la o încălțăminte uzată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încăputa însura attach_file 2 exemple
    exemple
    • Văzînd noi că era cît pe ce să se încaiere la bătaie, ne punem la mijloc și-i împăcăm cu mare greu; loan să mai dea un irmilic lui Pavel, iar el să-i căputeze ciubotele. CREANGĂ, A. 107.
      surse: DLRLC
    • Ciubota căputată Bună-ar fi, cînd n-ar fi spartă. ȘEZ. V 15.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A înlocui, total sau parțial, la un ciorap uzat partea care acoperă laba piciorului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încăputa

etimologie:

  • căpută
    surse: DEX '09 DEX '98