2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. 1. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc cu sânge (Ixodes); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește. 2. (Fig.; în sintagma) Firmă-căpușă = firmă parazitară pe lângă o instituție sau o întreprindere mai mare, care intermediază controale, afaceri etc. în scopul obținerii unor avantaje financiare directe sau rapide. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi1. – Cf. alb. këpushë.

căpușă sf [At: CANTEMIR, IST. 105 / Pl: ~șe / E: ns cf alb kepushe] 1 (Lpl) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes). 2 Animal care face parte din genul căpușe (1) Si: (pop) acăriță, bătucel, botoș, chercheliță, chicheriță, mierlăriță, muscă-de-cal, păduche. 3 (Pop; îe) Ce-i în gușă și-n ~ Se spune despre un om sincer, care spune tot ce gândește. 4 (Pop; îe) A mânca ca o ~ A mânca mult. 5 (Pop; îe) A se face ~ A fi sătul peste măsură. 6 (Pop; îe) A fi ca o ~ A fi umflat. 7 (Ent) Vierme care roade rădăcinile porumbului, nedefinit mai îndeaproape. 8 (Bot; reg; mpl) Ricin (Ricinus communis). 9 (Bot; reg) Mugur de viță din care se dezvoltă coardele Si: ochi1. 10 Parte a căruței nedefinită mai îndeaproape.

ricin [At: DDRF / V: (reg) re~, rițin, rețin, rețim, rățim sm, reținus, riținuș (A și: riținuș), rițâmuș, rițămuș, răținuș, rițiuș sn / Pl: ~i sm, ~e sn / E: lat ricinus, ger Rizinus, mg ricinus] 1 sm Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete Si: căpușă (2) (Ricinus communis). 2 sm (Îc) Ulei (sau unt, pop oloi) de ~ Ulei extras din semințele ricinului (1), cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc. Si: (pop) ricină (2). 3 sn (Trs; Mar; îf riținuș) Ulei de ricin (2).

CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. (La pl.) Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc sugându-le sângele (Ixodes); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. ◊ Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi1. – Cf. alb. këpushë.

CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. 1. Animal parazit din clasa arahnidelor, care se înfige în pielea animalelor (și a omului) și se hrănește sugîndu-le sîngele (Ixodes ricinus).Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se spune despre o persoană sinceră, fără ascunzișuri. 2. Plantă arborescentă, cu flori roșiatice și gălbui, ale cărei semințe uleioase sînt folosite ca purgativ (Ricinus communis); ricin. 3. Mugur de viță, din care se dezvoltă coarda și rodul; ochi. Incorditul și săpatul [viei] trebuie a se face mai nainte de a crăpa ochii sau căpușa. I. IONESCU, P. 250.

CĂPÚȘĂ, căpușe, s. f. I. Animal parazit din clasa arahnidelor, care se înfige în pielea animalelor și se hrănește sugându-le sângele (Ixodes ricinus).Expr. Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer, care spune tot ce gândește. II. 1. (Bot.) Ricin. 2. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi. – Comp. alb. këpushë.

CĂPÚȘĂ ~e f. 1) Insectă parazită din clasa arahnidelor care se înfige în pielea animalelor sau a oamenilor și se hrănește cu sânge. 2) fam. Mugur de viță de vie; ochi. /Cuv. autoht.

căpușă f. 1. specie de aracnidă ce se lipește de bărbia vitelor (Melophgus ovinus); 2. numele vulgar al ricinului: unt de căpușă; 3. vlăstar de viță de vie. [Albanez KĂPUȘĂ].

căpúșă (est) și -úșe (vest) f., pl. ĭ (d. cap cu sufixu -ușă, adică „cu capu mare, unflat”; mrom. cîpușă, căpușă, căpșună. D. rom. vine alb. kápuša, sîrb. krpuša, bg. kapuš. V. căpșună). Un arahid (ixódes ricinus) care se prinde de vite și de alte animale (maĭ ales pe la urechĭ) și se desprinde greŭ. (Cînd e flămînd, e turtit ca o foaĭe; cînd e sătul, e unflat ca un bob de fasole. V. chichiriță. 2). Mugur (maĭ ales la vită): ĭ-a dat căpușa. Fig. Ce are’n gușă, și’n căpușă, ce are’n inimă, are și pe buze, e sincer. 3). Ricin. V. căpușesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpúșă (animal, plantă, mugur) s. f., art. căpúșa, g.-d. art. căpúșei; pl. căpúșe

căpúșă (animal, plantă, mugure) s. f., art. căpúșa, g.-d. art. căpúșei; pl. căpúșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPÚȘĂ s. 1. (ENTOM.; Ixodes) (pop.) păduche, (reg.) acăriță, bătucel, botoș, chicheriță, cârcel, mielăriță, țeche, muscă-de-cal. 2. (ENTOM.; Melophagus ovinus) (reg.) acăriță, mielăriță. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin.

CĂPUȘĂ s. 1. (ENTOM.; Ixodes) (pop.) păduche, (reg.) acăriță, bătucel, botoș, chicheriță, cîrcel, mielăriță, țeche, muscă-de-cal. 2. (ENTOM.; Melophagus ovinus) (reg.) acăriță, mielăriță. 3. (BOT.; Ricinus communis) ricin.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CĂPUȘĂ (cuv. autohton) s. f. 1. Acarian parazit din genul Ixodes, lung de 4-10 mm, care se înfige în pielea animalelor și a omului și se hrănește cu sînge. C. transmite unele boli, ca piroplasmoza vitelor cornute, encefalita etc. ◊ Expr. Ce-i în gușă și-n căpușă, se zice despre un om care spune tot ce gîndește 2. (BOT.) Ricin (2).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a suge pe cineva ca o căpușă expr. a tapa de bani (pe cineva).

căpușă, căpușe s. f. 1. (peior.) parazit social. 2. (er.) vagin.

Intrare: căpușe
căpușe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: căpușă
căpușă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpușă
  • căpușa
plural
  • căpușe
  • căpușele
genitiv-dativ singular
  • căpușe
  • căpușei
plural
  • căpușe
  • căpușelor
vocativ singular
plural

căpușă ixodes melophagus ovinus

  • 1. (la) plural Gen de artropode parazite din clasa arahnidelor, care se înfig în pielea animalelor și a omului și se hrănesc cu sânge (Ixodes).
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. (la) singular Animal care face parte din acest gen.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie Ce-i în gușă, și-n căpușă, se zice despre un om sincer; care spune tot ce gândește.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. figurat (în) sintagmă Firmă-căpușă = firmă parazitară pe lângă o instituție sau o întreprindere mai mare, care intermediază controale, afaceri etc. în scopul obținerii unor avantaje financiare directe sau rapide.
    surse: DEX '09
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Mugur de viță, din care se dezvoltă coardele și rodul; ochi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ochi (organ, mugur) un exemplu
    exemple
    • Încorditul și săpatul [viei] trebuie a se face mai nainte de a crăpa ochii sau căpușa. I. IONESCU, P. 250.
      surse: DLRLC

etimologie: