căpitănie sf [At: URECHE, ap. LET. I, 99 / V: (înv) ~petenie² / Pl: ~ii / E: căpitan + -ie] 1-24 (Înv) Grad de căpitan (1-4, 8-10,12-15, 19-31). 25-48 Funcție de căpitan (1-4, 8-10, 12-15, 19-31). 49 (Înv) District peste care se extindea autoritatea unui căpitan (26). 50 (Înv) Detașament militar condus de un căpitan (3). 51-52 (Înv) Local unde își avea oficiul un căpitan (25-26) administrativ. 53 (Udt „portului”) Autoritate administrativă și polițienească care dirijează activitatea unui port. 54 Clădire în care este instalată administrația unui port. 55 (Rar; prin apropiere de căpetenie) Căpetenie (1).

*CĂPITĂNIE sf. 🎖️ ⛵ 1 Starea, funcțiunea, gradul de căpitan; căpitănia portului, administrația portului, locul unde funcționează căpitanul portului ¶ 2 Timpul cît poartă cineva gradul de căpitan ¶ 3 ‡ ~ de județ, teritoriu dintr’un județ supus jurisdicțiunii unui căpitan ¶ 4 🎖️ ‡ Batalion de vre-o 1000 de soldați: în urma lor veneau Roșiorii și Verzișoril, călări, despărțiți în căpitănii ODOB. ¶ 5 Căpetenie.

CĂPITĂNIE, căpitănii, s. f. 1. (Adesea determinat prin «a portului» sau «de port») Administrație care dirijează activitatea unui port; localul în care este instalată această administrație. În biroul căpităniei, patru hamali din comitetul sindicatului tratează... pentru înmormîntarea lui Gălăciuc. SAHIA, N. 40. Ce trebuie să spun la căpitănia de port? BART, E. 245. Legară bine luntrea lîngă căpitănia portului. CONTEMPORANUL, VI 31. 2. (Învechit) Detașament militar condus de un căpitan (2). În urma lor veneau roșiorii și verzișorii călări, despărțiți în căpitănii, fiecare cu steagul ei. ODOBESCU, S. 73. Dărăbanii... împărțiți în opt căpitănii, subt opt căpitani... BĂLCESCU, O. I 118. 3. (Rar) Căpetenie, cap, mai-mare, șef. Scaraoschi, căpitănia dracilor, văzînd că parte din slugile lui zăbovesc, pornește cu grăbire la locul știut, să le caute. CREANGĂ, P. 303.

CĂPITĂNIE, căpitănii, s. f. 1. Administrație care dirijează activitatea unui port; localul în care este instalată această administrație. 2. (Înv.) Detașament condus de un căpitan (2). – Din căpitan + suf. -ie.

CĂPITĂNIE ~i f. 1) Conducere administrativă a unui port. 2) Sediul acestei conduceri. [Art. căpitănia; G.-D. căpităniei; Sil. -ni-e] /căpitan + suf. ~ie

căpitănie f. 1. funcțiune de căpitan; 2. trupe comandate de un căpitan: Roșiorii despărțiți în căpitănii; 3. circumscripțiune teritorială (în Spania și Muntenegru); 4. odinioară, diviziunea unui județ comandată de un căpitan: căpitănia Focșanilor.

căpităníe f. (d. căpitan saŭ ngr. kapitania). Funcțiunea de căpitan. Circumscripțiune teritorială în unele țărĭ. Localu (bĭurou) căpitanuluĭ: căpitănia portuluĭ. Durata funcțiuniĭ de căpitan. Vechĭ. Diviziune de regiment: căpitănie de roșiorĭ, de verzișorĭ. Diviziune de județ. Căpetenie.

căpetenie² sf vz căpitănie

CĂPETENIE sf. Cap, șef, conducător: căpetenia păzitorilor trimise ... să vază ce pacoste a mai dat peste nevoiașul ăla ISP.; de ~, principal, mai de seamă [pl. capete + suf. -enie].

căpitănie s. f., art. căpitănia, g.-d. art. căpităniei; pl. căpitănii, art. căpităniile (desp. -ni-i-)

căpitănie s. f., art. căpitănia, g.-d. art. căpităniei; pl. căpitănii, art. căpităniile

căpitănie s. f., art. căpitănia, g.-d. art. căpităniei; pl. căpitănii, art. căpităniile

CĂPITĂNIE s. v. batalion.

căpitănie s. v. BATALION.