2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățănoși, -oase, adj. 1. (Fam.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpățânat; greu de cap. – Căpățână + suf. -os.

căpățânos, ~oa [At: CANTEMIR, IST. 30 / Pl: ~oși, ~oase / E: căpățână + -os] 1 a (Rar; adesea prt) Cu capul mare. 2 a Încăpățânat. 3 a Greu de cap. 4 a Mintos. 5 smf (Bot) Tătarnică (Echinops commutatus). 6 sfp (Bot) Rostogol (Echinops sphaerocephalus).

CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, adj. 1. (Rar; adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpățânat; greu de cap. – Căpățână + suf. -os.

CĂPĂȚINÓS, -OÁSĂ adj. v. căpățînos.

CĂPĂȚÎNÓS, -OÁSĂ, căpățînoși, -oase, adj. 1. (Rar, de obicei peiorativ) Cu capul mare. A venit cu Vasilica, Frumușica, căpățînoasa. TEODORESCU, P. P. 124. ◊ Fig. Dincoace muntele, namilă naltă, Căpățînoasă, cu creasta de cremene. DEȘLIU, G. 26. 2. Fig. Încăpățînat, greu de cap. De ce ești căpățînos și nu vrei să înțelegi? CARAGIALE, O. I 377. – Variantă: căpăținós, -oásă (SADOVEANU, P. M. 200) adj.

CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, adj. 1. (Rar., adesea peior.) Cu capul mare. 2. Fig. Încăpățânat; greu de cap. – Din căpățână + suf. -os.

CĂPĂȚÂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) rar Care are capul mare. 2) fig. Care are cap bun; căpos. /căpățână + suf. ~os

căpățănos a. 1. cu capul mare; 2. fig. gros de cap, prost.

căpățînós, -oásă adj. (d. căpățînă). Iron. Cu capu mare. Fig. Încăpățînat. Prost. V. căpos, țestos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpățânós (fam.) adj. m., pl. căpățânóși; f. căpățânoásă, pl. căpățânoáse

căpățânós adj. m., pl. căpățânóși; f. sg. căpățânoásă, pl. căpățânoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPĂȚÂNOÁSĂ s. v. rostogol, scai, scaiete, tătarnică.

CĂPĂȚÂNÓS adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.

căpățînoa s. v. ROSTOGOL. SCAI. SCAIETE. TĂTARNICĂ.

căpățînos adj. v. ÎNCĂPĂȚÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR.

Intrare: căpățânoasă
căpățânoasă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpățânoa
  • căpățânoasa
plural
  • căpățânoase
  • căpățânoasele
genitiv-dativ singular
  • căpățânoase
  • căpățânoasei
plural
  • căpățânoase
  • căpățânoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: căpățânos
căpățânos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpățânos
  • căpățânosul
  • căpățânosu‑
  • căpățânoa
  • căpățânoasa
plural
  • căpățânoși
  • căpățânoșii
  • căpățânoase
  • căpățânoasele
genitiv-dativ singular
  • căpățânos
  • căpățânosului
  • căpățânoase
  • căpățânoasei
plural
  • căpățânoși
  • căpățânoșilor
  • căpățânoase
  • căpățânoaselor
vocativ singular
plural
căpăținos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpăținos
  • căpăținosul
  • căpăținosu‑
  • căpăținoa
  • căpăținoasa
plural
  • căpăținoși
  • căpăținoșii
  • căpăținoase
  • căpăținoasele
genitiv-dativ singular
  • căpăținos
  • căpăținosului
  • căpăținoase
  • căpăținoasei
plural
  • căpăținoși
  • căpăținoșilor
  • căpăținoase
  • căpăținoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpățânos căpăținos

etimologie:

  • Căpățână + sufix -os.
    surse: DEX '98 DEX '09